Podul lui Burebista peste Dunare

      Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman!

     Numai că…informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are „acte”! O să mă întrebaţi: „Cum adică nu pare în regulă?” Foarte simplu.. .pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară! Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc,  este absolut ilogică!    

      Să vorbim întâi despre documente. Este cunoscut faptul că  monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este  o cronică în piatră care  relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune  că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit…fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani! Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod… O sa vă spun imediat  despre ce este vorba.

     Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca „bătută în cuie”. Este absolut ilogic ca  romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care  unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor! În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său  era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân  şi să privească cum se construieşte  un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac! În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii! Atunci era război! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece pe un pod de vase!

     Mi se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric  ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu  ceva timp  înaintea  războaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Cine şi de ce să fi construit  această „perlă” a ultimei provincii cucerite de romani?

     Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:” Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării”. Acelaşi autor ne spune: „(Burebista) trecea fluviul când dorea…”, însă Dacia nu era putere navală la acea vreme! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă  în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât… pe un pod! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase.

     Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie! O baladă populară aromână, intitulată „Puntea din artă” ne vorbeşte, valorificând probabil  legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care  au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani! A se observa că cifra concordă  cu cercetările moderne. Având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod pe care Burebista „trecea fluviul când dorea”. Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman  încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării!

     Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale  mai facilă  pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei!

     Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane? Decebal , strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge  lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi  de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Acesta va fi refăcută  de un alt dac, de această dată împărat al Bizanţului, anume  Constantin cel Mare, născut  în oraşul Niş, aflat azi în Serbia! 

     Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri?  http://quadratus.wordpress.com/

Maedii

     Trib trac de pe cursul mijlociu al fliviului Strymon (Struma). In ajunul  razboiului cu Perseus  au trimis impreuna cu alti traci o solie la Roma cu cererea de a fi primiti  ca aliati si prieteni, ceea ce li s-a si aprobat, fiecare sol primind 2000 de asi ( Liviu, XIII, 19). In teritoriul lor se afla Desudava, unde o parte din aliatii regelui macedonean isi asteptau zadarnic plata. O tentativa de razboi in spatele lui M. Licinius Crassus in iarna lui 29 i.e.n a fost reprimata singeros de acesta, dupa ce i-a invins pe bastarni. Au facut parte din strategia Maedica.   http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Moesii

     Potrivit marturiilor lui Strabon, Pliniu cel Batrin si Ptolemeu, zona ocupata de moesi - unul din cele mai importante triburi tracice - se intindea la est de actualul Tibrita (in antichitate Ciabrus), in nord-estul Yugoslaviei si nord-vestul Bulgariei. Centrul tribului pare sa fi fost Ratiaria (azi Arciar) pe care Ptolemeu o numeste "Ratiaria moesilor". Ulterior langa acest centru a fost construit un castru de legiune, iar mai tirziu, in vremea lui Traian (98-117 e.n) asezarea a primit titlul de colonia, titlu suprem in ierarhia juridica a oraselor provinciale romane. Importanta deosebita pe care au avut-o moesii rezulta si din faptul ca romanii au numit intreaga zona, din estul Yugoslaviei si pina la gurile Dunarii, Moesia. Dupa cum rezulta din cercetarile lui Sir Ronald Syme, data infiintarii provinciei Moesia trebuie fizata in primii ani ai erei noastre.
     La est de acest centru provincial, se intindea o zona inca incomplet supusa dominatiei romane, dar controlata de administratia imperiala de la Roma, denumita Praefectura civitatum Moesiae et Treballiae. In cursul a citorva decenii romanii au ajuns sa transforme in provincie si aceasta Praefectura , ca si cea care a existat in Dobrogea, astfel incit pe vremea imparatului Vespasian ( 69-79 e.n) Moesia se invecina la vest cu provincia Dalmatia, la nord cu Dunarea, la est cu Marea Neagra iar la sud (Boris Berov) cu provincia Tracia, constituita in anul 46 e.n. In cadrul pregatirilor pentru razboiul cu dacii lui Decebal, Domitian ( 81-96 e.n) a divizat, probabil in anul 86 e.n, aceasta mare provincie in Moesia Superior si Moesia Inferior, granita fiind riul Ciabrus. Astfel delimitate, cele doua provincii au constituit, cu unele modificari teritoriale efectuate de imparatul Diocletian ( 284-305), importante bastioane impotriva barbarilor, pina in sec.VII e.n.
     Sursele antice ii confunda uneori pe moesi cu getii, confuzie ce se accentueaza odata cu extinderea provinciei Moesia cu mult peste fruntariile tribului de la care isi trage numele si care se justifica prin numeroasele afinitati etnice, bine evidentiate de Strabon.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Medobitinii

     Pâna în momentul de fata avem foarte putine cunostinte despre acest neam. Modobitinii sunt amintiti de Strabon - în lucrarea lui foarte des citata, Geographica, scrisa în limba elena - ca facând parte din rândul neamurilor trace care au parasit Europa în doua valuri (dupa ultimele cercetari - în sec. XII î.e.n. si apoi în sec.VII î.e.n.), stabilindu-se în Asia Mica. Acelasi lucru s-a întâmplat, afirma geograful grec, si cu brigii, migdonii, bebricii, butinii si tinii.

Al. Barnea, Medobitinii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 1 (118), ian. 1977, p. 35.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Laii

     Vechi trib tracic mentionat inca de Tucidide (II ,96). Informatia este preluata mai tirziu de compilatorul Stefanos din Bizant - sec VI e.n - cu explicatia ca laii sint de neam peonic. Monedele proprii apar in sec.V ien de-a lungul riurilor Strymon (azi Struma) si Axios (azi Vardar). In timpul stapinirii romane, o parte a acestei populatii a fost transplantata in Dobrogea deopotriva cu besii. Ii gasim atestati pe teritoriul histrian in 198-246 e.n în satul Secundini si in asa numitul Turn al Lailor in 137-138 e.n. Mai sint semnalati linga Tomis in satul Turris Muca pe vremea domniei imparatilor Maximin si Maximus (235-238 e.n).

Al. Suceveanu, Laii, in Magazin istoric, anul X, nr. 4 (109), apr. 1976, p.16.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Harpii

     Trib carpic (sau înrudit cu carpii) de origine traco-getica, care în secolele II-III e.n. A locuit la nord de gurile Dunarii, în zona dintre Prut si Nistru. Ptolemeu vorbeste în Geografia sa de un « oras » Harpis. Prezenta unei populatii getice în aceasta regiune, respectiv carpi sau harpi,  este atestata si arheologic de ceramica descoperita într-o serie de morminte din zona amintita.  http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Înţelesul Naşterii Domnului (Pastorală de Crăciun 2010)

Înţelesul Naşterii Domnului (Pastorală de Crăciun 2010)

† D A N I E L

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI  PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUCERNICULUI CLER,

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL

ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI

DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,

IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Textul  integral  al  Pastoralei  de  Craciun  2010 il  gasiti  aici:

http://parohiaberceni.blogspot.com/2010/12/intelesul-nasterii-domnului-pastorala.html

Sarbatori  Fericite !

http://felicitaride-craciun.blogspot.com/

Geto-Dacii

     Geto - dacii sunt una si aceeasi populatie, considerata de lumea antica ramura nordica a marelui neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al României. Denumirea de geti, folosita cu predilectie de scriitorii greci, desemneaza în ansamblu populatia geto-dacilor, dar are în vedere mai ales triburile si uniunile de triburi de pe malurile Istrului, de la Carpati si pâna la Balcani. Cealalta denumire, de daci, preferata de autorii latini, se refera la populatia din regiunile intracarpatice si de vest ale Daciei. Vorbind despre marea expeditie a lui Darius împotriva scitilor, Herodot (Istorii, IV, 90-94) spune ca regele persilor, înainte de a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geti. Acestia se cred nemuritori si sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci.
     Pentru aceeasi perioada se mai întâlnesc unele stiri succinte si generale la Hecateu, Sofocle si Tucidide (Istoirii, II, 96, 1 ). Izvoarele îi pomenesc mai frecvent pe geto-daci începând cu a doua jumatate a sec.IV î.e.n.. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin, Istoria lui Filip, IX, 2) vorbeste de un rex histrianorum, probabil un conducator al getilor de la Dunarea de Jos. În anul 335 î.e.n., Alexandru cel Mare, dupa cum ne povesteste istoricul grec Arrian (Expeditia lui Alexandru, I,5), ajungând la Dunare, întâmpina rezistenta getilor din stânga fluviului. O puternica forta getica avea sa distruga armata macedoneana si pe comandantul ei Zopyrion în anul 326 î.e.n., undeva în zona gurilor Dunarii, la întoarcerea acesteia din expeditia contra scitilor (Trogus Pompeius, la Iustin: Istoria lui Filip, XII, 2,16 si Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare, X, 1, 44). Pe la 300 î.e.n. îi întâlnim pe getii din câmpia munteana uniti într-o mare si puternica uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istorica, XXI, 11,12), relateaza ca getii condusi de regele Dromichete reusesc sa înfrânga cele doua expeditii ale lui Lysimach, întreprinse la nord de Dunare si sa faca prizonieri, mai intâi pe Agatocles, fiul acestuia, apoi pe însusi Lysimach, regele Traciei, care este dus în cetatea Helis, resedinta capeteniei gete, situata undeva în câmpia Dunarii. Plin de întelepciune si marinimie, Dromichete cruta viata lui Lysimach, dupa ce mai înainte l-a încarcat de daruri pe fiul acestuia, si-l elibereaza din captivitate. El primeste în schimb prietenia regelui trac, teritoriile ocupate si chiar pe fiica acestuia de sotie.
     Pentru a doua jumatate a sec.III si începutul sec.II î.e.n., doua documente epigrafice descoperite la Histria, atesta prezenta la Dunarea de Jos, mai precis prin partile de sud ale Moldovei si nord-estului Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, pe nume Zalmodegikos si Rhemaxos. Aproximativ în aceeasi vreme, dupa cum spune Trogus Pompeius (la Iustin , Istoria lui Filip, XXXII, 3, 16), regele geto-dac Oroles, ce stapânea prin partile Moldovei, poate si în estul Transilvaniei, pedepseste pe supusii sai, pentru motivul ca nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic). De la acelasi scriitor antic mai aflam ca puterea dacilor creste pe vremea regului Rubobostes.
     Secolele I î.e.n. înseamna, pe plan economic, politic si cultural, apogeul puterii geto-dacilor. Aceasta perioada este dominata de cei doi mari regi ai Daciei, Burebista si Decebal. Primul care domneste aproximativ între anii 80-44 î.e.n. este denumit într-o inscriptie greceasca din Dionysopolis (Balcic) cel dintâi si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit vreodata peste Tracia. Din informatiile scriitorilor antici (Geografia, VII, 3, 11) -Strabon contemporan cu marele rege dac - si Iordanes (Getica) rezulta ca Burebista a realizat unificarea triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. În jurul anului 60 î.e.n., el distruge puterea celtilor taurisci si a boiilor, pâna în Slovacia, apoi cucereste orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Marii Negre, de la Apollonia si pâna la Olbia. Într-un timp relativ scurt, cuprins aproximativ între anii 60-48 î.e.n., Burebista reusesete sa întemeieze un mare regat, care se întindea spre vest si nord-vest pâna la Dunarea de Mijloc si Morava spre nord pâna la Carpatii Padurosi si spre est pâna la Nistru si Marea Neagra iar spre sud, peste Dobrogra pâna la Balcani. Stapân pe o Dacie mare si puternica, Burebista intervine în politica Romei, luând partea lui Pompei în disputa acestuia cu Cezar.
     Toate acestea sunt confirmate de relatarile lui Strabon: "Ajungând în fruntea neamului sau, getul Burebista l-a înaltat atât de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci încât în câtiva ani a facut un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba, înca a ajuns sa fie temut si de romani." Dupa disparitia de pe arena politica a marelui rege geto-dac, pe la mijlocul celui de-al saselea deceniu al sec.I î.e.n. (45-44), izvoarele literare mentioneaza o serie de regi geto-daci, printre care se remarca Scorilo, Dicomes, Cotiso, Comosicus, Duras, si, în Dobrogra, Roles, Dapyx si Zyraxes. O alta figura proeminenta a geto-dacilor, marele Diurpaneus supranumit DECEBAL, care va reface unitatea Daciei, este prezentat de Dio Cassius (Istoria romana, LXVII,6,1) ca un rege priceput în ale razboiului, iscusit la fapta, mester în a întinde curse si viteaz în lupta. Decebal, ultimul rege al Daciei libere, se remarca în mod deosebit prin razboaiele purtate împotriva romanilor, primele confruntari având loc în timpul împaratului Domitian. Razboaiele daco-romane din anii 101-102 si 105-106, soldate cu înfrângerea si supunerea geto-dacilor, au însemnat si sfârsitul lui Decebal, o parte din tara fiind transformata în provincie romana. În toiul luptelor cu romanii, ca si de-a lungul întregii sale existente, Decebal s-a dovedit un mare conducator, priceput si abil în arta razboiului si în politica, ramânând un exemplu maret de daruire totala pentru binele si libertatea neamului sau.
     O imagine mai completa a ceea ce a însemnat istoria si civilizatia geto-dacilor în cadrul lumii antice rezulta din cercetarile arheologice. Gratie acestor investigatii se cunosc acum numeroase asezari si cetati geto-dacice. Situate pe terasele râurilor, pe boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezari apar ca centre întarite, prevazute cu santuri si valuri de aparare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt întarite cu ziduri de piatra (Cotnari-Moldova), alteori cu bârne si valatuci de chirpici ars (Popesti-Ilfov, Orbeasca de Sus - Teleorman, Margaritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au fost identificate si unele din davele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, Tamasidava-Racatau si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita (Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat). De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat, în zonele de dealuri subcarpatice si pe coline de munte, cetati cu ziduri durate în piatra. Asemenea cetati au fost identificate si cercetate în muntii din zona Orastiei, la Gradistea Muncelului, unde se afla Sarmizegetusa, capitala Daciei, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, la care se adauga Piatra Craivii (jud.Alba), Banita la vest de bazinul Jiului, Tilisca (Sibiu), Polovragi (Oltenia) si Bâtca Doamnei (Piatra Neamt). În multe din aceste cetati s-au ridicat, pe lânga locuinte si ateliere, sanctuarea marete asemanatoare templelor antice greco-romane.
     Cultura geto-dacilor, corespunzatoare celei de-a doua vârste a fierului (epoca Latene), cunoaste o evolutie în timp ce poate fi urmarita începând cu a doua jumatate a sec.V î.e.n.. Având ca fond principal traditiile si mostenirile locale anterioare, ea s-a constituit cu contributia si a unor elemente de influenta reciproca celtica. În sec.III-I î.e.n. si sec.I e.n., cultura geto-dacilor se generalizeaza, devenind unitara pentru întreaga Dacie.

     Dintre componentele culturii geto-dacice, ceramica este elementul cel mai raspândit si cel mai caracteristic. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrata atât cu mâna, cât si cu roata. Getii din zona Dunarii se dovedesc a fi mesteri priceputi în prelucrarea argintului si în realizarea unor adevarate opere de arta. Tezaurele de obiecte de argint, uneori aurite, descoperite la Agighiol (Dobrogra), Peretu, Gavanu (Muntenia),Craiova (Oltenia), alcatuite din coifuri, vase, piese de harnasament etc., se remarca prin executia tehnica si prin ornamentatia lor deosebita. În sec.I. î.e.n., geto-dacii dovedesc o deosebita indeminare în confectionarea unor obiecte de podoaba si vase-cupe lucrate într-un stil propriu, cum sunt cupele ornamentate, lantisoare, fibule, bratari si alte podoabe din tezaurele de la Sâncraieni, Cerbal, Surcea, Seica Mica (Transilvania), Herastrau, Merii Goala, Coada Malului, Poiana Gorii si Tifesti din Dacia extracarpatica. În mod cu totul deosebit , geto-dacii se evidentiaza prin monetariile lor proprii. Ei emit o gama variata de monede de argint si aur folosind tehnica greceasca si preluând unele prototipuri macedonene. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi si uniuni de triburi din sec.III-î.e.n..
     În vremea lui Burebista se trece la o monetarie unica de tipul denarilor romani republicani. Numeroasele unelte de fier descoperite în asezarile si cetatile geto-dacilor sunt o dovada a nivelului la care se situa mestesugul prelucrarii fierului, tâmplaria, agricultura, cioplitul pietrei, constructia de locuinte s.a. Tezaurele de monede, obiecte de podoaba si diferite alte produse de factura, greco-romana, venite pe calea schimburilor indica raporturile permanente ale geto-dacilor cu lumea exterioara. O serie de elemente de cultura geto-dacica continua sa supravietuiasca mult timp dupa cucerirea Daciei de catre romani, atât în cadrul provinciei, cât si în afara acesteia. http://www.enciclopedia-dacica.ro/
P.S. Datorita  faptului  ca blogul  este  limitat  din  punct  de vedere  al  stocarii  de  date,  fotografiile  si  hartile  sunt  micsorate.
Daca  doreste  cineva  harta  la  rezolutie  mare  ,  sa  lase  un  comentariu  si  adresa  de  e-mail.

1 Decembrie - Ziua Nationala a Romaniei

Ziua  Nationala  a  Romaniei,  ce  sarbatoreste  marea  unire  de  la  1  Decembrie  1918,  momentul  cand  aproape  toate  teritoriile  locuite  de  romani  s-au  reunit  intr-un  singur  stat,  Romania.

România Mare (România interbelică, România Întregită) - termenul „România Mare” („România Întregită”) a intrat în uz după Tratatul de la Versailles (1920), nu ca un concept iredentist sau expansionist ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare.

România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea maximă teritorială din istoria sa, 295.641 km².

România Mare a existat în această formă până în 1940

Parada  militara  anuala ce  are  loc  pe  data  de  1  Decembrie.

 Provincii  istorice  romanesti

Provincii  istorice  locuite  de  romani.

Romania Mare,  provincii  istorice.

Spatiul Istoric Romanesc

Romania Mare,  harta  provinciilor  istorice.

Romania Mare,  harta  judetelor  in  anul 1930.

 Romania Mare,  harta  fizica.

Romania Mare,  harta  geologica.

     În 1918, la sfârșitul primului război mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României .
     Această unire a fost ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului) și prin Tratatul de la Versailles (în cazul Bucovinei și Basarabiei).
     România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei in 1913 in cadrul celui de-al doilea război balcanic.
     Astfel, suprafața și populația României s-au dublat în numai 5 ani, iar cel mai important, întreg poporul român era cuprins pentru prima oară între granițele unui singur stat.

Edonii

Edonii

     Important trib tracic, alcatuit din trei ramuri: edonii, sithonii si mygdonii. Asa cum informeaza Strabon , au locuit initial tinutul de pe linga fluviul Axios (Vardar), ce cobora pina la Pella, capitala regatului macedonean, si pina la mare (Tucidide). Edonii s-au stabilit apoi la rasarit de valea fluviului Strymon si la nord de muntele Pangaios (Pangeu), pe linga lacul Bolbeis (azi Holvi, in Grecia) si in preajma partii centrale a peninsulei Chalcidice. Intre aprox. 500-480 i.e.n .au emis octodrahme de argint cu o greutate de peste 28g si cu o legenda in limba greaca: GETAS REGELE EDONILOR. Pe avers erau reprezentati un personaj cu barba in picioare si doi boi, iar pe revers, un patrat adincit impartit in patru.
      Asemenea monede au fost gasite in doua tezaure, unul intre Antiohia si Laodiceea ad Mare si al doilea pe fluviul Eufrat, in Mesopotamia. Informatiile lui Herodot in legatura cu zidirea de catre tiranii Miletului a unei cetati la Myrkinos, in tinutul edonilor, la inceputul sec V i.e.n. justifica ipoteza ca milesienii aveau interese in tinutul edonilor si explica raspindirea emisiunilor lor monetare foarte departe de Tracia. Orasul Eunea Hodoi ( Noua Drumuri) pomenit de Herodot, este atribuit de Tucidide, edonilor. Orasul a avut de infruntat atacurile atenienilor, thasienilor si cele ale regatului macedonean. Prima incercare ateniana (465 ien) a suferit un esec caci cei 10000 de atenieni si aliati au fost invinsi la Drabescos de catre tracii edoni, iar sefii grecilor Sophanes si Leagros au fost ucisi. In 437 ien atenieni reusesc sa cucereasca orasul sub comanda lui Hagnon si intemeiaza aici colonia Amphipolis, alungindu-i pe edoni. Ulterior orasul a devenit principalul atelier de batut monede de aur si argint, emise in mari cantitati. Un alt mare oras al edonilor a fost Crenides in Tracia. Filip II i-a schimbat numele in Philippi a instalat si aici un atelier de batut monede.
     Dupa batalia de la Pydna (168 i.e.n.) cind macedonenii au fost batuti de romani, edonii au intrat in alcatuirea primei regiuni a Macedoniei organizata de romani transformata ulterior in provincia Macedonia. Tot Strabon ne spune ca edonii o cinsteau pe zeita Cotys si pe zeul Lycurg, care avea un cult asemanator cu cel al lui Dyonisos, si ca aveau instrumente din munti" si foloseau nume barbare pentru harpe.

   Ghe. Poenaru Bordea, Edonii, in Magazin istoric, anul X, nr. 10 (115), oct. 1976, p. 10, p. 19.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Bessi

Bessi

     Neam tracic care ocupa cea mai mare parte a regiunii Munţilor Haemus (Balcani) şi a zonei de la Sud de aceştia, pînă la Munţii Rhodopi. Se învecinau cu coralii, maedii, brenii şi dantheleţii, precum şi cu odrişii şi sapeii.
      „Numiţi bandiţi chiar de către hoţi", besii trăiau în colibe şi duceau o viaţă aspră (Strabon, VII, 5,15, şi fragm. 47; Plin. B., Nat.Hist, IV, 11, 40; Ptolemeu, III, 11; Solinus, 10,1) ocupîndu-se şi cu mineritul. In 72—71 î.e.n. au fost învinşi în Munţii Balcani de Lucullus care le-a ocupat capitala, Uscudama (Adrianopolis) (Eutr., VI, 10). In 60 — 59 î.e.n., bessii erau în conflict cu C. Octavius, tatăl lui Augustus, iar în 57 — 56 î.e.n. cu L. Calpurnius Piso Caesoninus, guvernatorul Macedoniei. In 48 î.e.n., făceau parte din armata lui Pompeius Magnus, împreună cu dardanii, „parte mercenari, parte luaţi cu forţa sau de bunăvoie" (Caes., civ. III, 4), pentru ca în 44—42 î.e.n. Brutus, ajutat de Rascuporis, să-i pedepsească „pentru tot răul ce-1 pricinuiseră" (Cass. Dio, XLVII, 25). Cu prilejul campaniei sale din 29 î.e.n., M. Licinius Crassus a acordat odrişilor „ţinutul în care se extindea cultul lui Dionysos" şi care se afla sub jurisdictia bessilor. M. Lollius a continuat aceeaşi politica în 20 — 18 î.e.n. aducînd triburile bessilor sub ascultarea sa.
      Intre 14—11 î.e.n., a avut loc răscoala lui Vologeses, marele preot al lui Dionysos la bessi, care, victorios în luptele cu dinastia odrisă, a ajuns pînă la Chersones. Bessi au fost înfrînţi în cele din urmă, după o rezistenţă eroică, de L. Calpurnius Piso (Cassius Dio, LIV, 34). Probabil, imediat după aceste evenimente o parte din bessi au fost dislocaţi în Dobrogea, unde îi găsim încă din anii 8 — 17 e.n. (Ovidiu, Tristele, III, 10, 5 şi IV, 1, 67), fiind menţionaţi apoi în calitate de consistentes în inscriptii datînd din perioada 133—177 e.n., cînd prezenţa lor este legată, între altele, de extragerea fierului. Cei rămaşi la vechile vetre au fost organizaţi în strategia Bessica apărînd în izvoare şi după căderea Imperiului roman de apus. In Dacia extracarpatica apar prin unitatea auxiliara Cohors II Flavia Bessorum, cantonata in castrul Cincsor pe Olt si in alte puncte din Dacia Inferior.

           Em. Zah, Al. Suceveanu, Bessi Consistentes, in SCIV, 22, 1971, 4, p. 567—578; 
         

           Em. Zah, Exploatarea fierului în Dobrogea veche, Pontica 4, 1971;

           Christopher Webber, The Thracians 700 BC-AD 46 (Men-at-Arms), în Men at Arms, ed. Osprey, Oxford, Marea Britanie, 2001;

            Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 90.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Localizarea  Bessiilor

   

Benii

Benii

     Trib tracic ce vietuia pe malurile Hebrusului ( azi Marita) la Nord de Corpili  si la Sud de Bessi.
(Strabon , VII, fragm. 47--48; Pliniu, Nat. Hist., IV, 40). Au dat numele strategiei Benike, din care au facut parte (Ptolemeu, III, 11, 6)        

http://www.enciclopedia-dacica.ro/


    

Crestonii

Crestonii

      Potrivit informaţiilor transmise de Herodot, crestonii fac parte din marele neam al tracilor, obiceiurile lor deosebindu-se de cele ale vecinilor dinspre nord. Dupa cercetările lui Hr. Danov, crestonii au locuit in regiunea dintre cursul inferior al riului Strymon şi Axios (Vardar). Teritoriul ocupat de ei se întindea de la izvoarele riului Echederos (Galico) pană la Lacul Bolba (Volvi), invecinindu-se la nord-est cu bisaltii, de care erau despărţiţi prin regiunea muntoasă Bertiskon.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Coralii

Coralii

     Tot după geograful antic Strabon, corallii sant de origine tracă şi locuiau, alături de bessi, maidi şi dantheleti,  în regiunea ce se întinde de la poalele Munţilor Haemus pînă la Pont. In "Scrisori din Pont", ale lui Ovidiu îi întîlnim pomeniţi printre locuitorii dintre Dunăre si Marea Neagră, fiind localizaţi în părţile de sud ale Dobrogei.
      Ei sînt descrişi de poetul latin exilat la Tomis ca nişte oameni blonzi, îmbrăcaţi cu piei. La istoricul antic Apian (c. 100-162), corallii sînt trecuţi printre neamurile de origine sarmată din preajma Istrului, care au acordat sprijin lui Mitridate, regele Pontului (120-63 i.e.n.), in lupta sa impotriva expansiunii romane in Orient. Bizuindu-se pe aceste sumare informaţii, unii istorici moderni sant înclinaţi să-i considere pe coralli un neam sarmat, în timp ce alţii, pornind de la Strabon si Ovidiu, le atribuie o origine getică. 
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Celegerrii

Celegerii

      Sînt pomeniţi de Pliniu cel Bătrîn in "Istoria naturala" printre populaţiile care locuiau în Moesia, alături de dardani,tribali, timahi, moesi şi traci. Istoricul W. Tomaschek consideră că numele lor ar trebui identificat cu acela de locuitori ai peşterilor sau ai bordeielor.       

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

NASA a descoperit "un obiect excepţional": cea mai tânără gaură neagră

     NASA a anunţat azi, într-o conferinţă de presă, că telescopul spaţial Chandra X Ray a descoperit o gaură neagră în imediata apropiere a sistemului nostru solar. NASA a ţinut pasionaţii de ştiinţă în priză peste zi, după ce a publicat azi-dimineaţă o ştire despre descoperirea unui "obiect excepţional".
     Gaura neagră este o rămăsiţă a supernovei SN 1979C şi este situată în galaxia M100, la aproximativ 50 de milioane de ani lumină de Pământ. Această galaxie ar putea conţine cea mai tânără gaură neagră din vecinatatea cosmică a Pământului. Supernova este o stea variabilă explozivă, de sute de ori mai strălucitoare decât o novă. Nova este o stea a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială.     Supernova a fost observată pentru prima dată de un astronom amator, în 1979. De acolo şi numele, SN 1979C. Galaxia M100 se află la 50 de milioane de ani lumină de Pământ, o distanţă relativ mică. Vârsta sa (30 de ani / nota: raportat la timpul observaţiei) şi distanţa relativ mică faţă de noi o face un interesant obiect de studiu, deoarece ne arată cum se naşte o gaură neagră.       Datele strânse de la patru observatoare (printre care şi Chandra) arată că sursa de raze X a rămas constantă preţ de 12 ani, între 1995 şi 2007. Comportamentul acestui spectru de raze sprijină ideea că obiectul identificat este o gaură neagră, produsă fie prin materialul rămas în urma supernovei, fie de la un companion binar.
      Astronomul Adrian Sonka explica următoarele:
"Într-un sistem binar (stea care are ca satelit altă stea) are loc transfer de masă de la steaua mai puţin masivă la cealaltă. Gazul cade pe steaua masivă cu o traiectorie în spirală şi aşa apare un disc de gaz. În locul unde gazul cade pe discul de gaz temperatura creste foarte mult si se emit raze-X".
     NASA explică surpinzătoarea vârstă anunţată în conferinţă. "Această vârstă fragedă pentru stea este dată de vârsta de observaţie (anul 1979, din numele supernovei, deci ar fi cam 31 de ani - n.r.) Astronomii folosesc aceşti ani datorită naturii observaţionale a domeniului lor ştiinţific, unde cunoştinţa lor despre Univers este bazată, aproape în totalitate, pe radiaţia electromagnetică primită de telescoape".
http://www.evz.ro/
http://www.nasa.gov/

Ce va fi în 2012 ?

Ce va fi în 2012 ?  Cu siguranţă un nou început, o nouă epocă.
     Fenomenele care vor urma vor schimba din temelii concepţiile despre viaţă. Se pune întrebarea dacă putem face ceva ,dar nu avem un răspuns cert.
     Fără să încercam însa să facem ceva pentru a supravieţui în anumite condiţii, nu vom putea ştii niciodată dacă Dumnezeu ne-a îndrumat prin mintea şi întelepciunea cu care ne-a dotat, să fim niste supravieţuitori sau o turmă de oi fără conducator.
     Conform studiilor multor institute de cercetare din toată lumea, vom avea explozii solare care vor produce pulsuri electromagnetice nemaiîntâlnite, fapt care ar distruge comunicatiile ,retelele de distributie energetice şi toate bunurile şi aparatura care au componente electronice sensibile de ultima oră .
     Un alt fenomen este schimbarea polilor magnetici care a început de câtiva ani.Fenomenul este de durată dar va afecta foarte mult clima şi va lăsa Pământul neprotejat de radiaţiile solare în anumite locuri.Topirea gheţarilor va inunda suprafeţe imense de uscat.
     Alinierea sistemului solar va aduce Pamantul la rezonanţa iniţială şi acest fenomen va produce mari frământari de scoarţă.
     Dacă toate acestea nu au fost suficiente vă pot spune că va urma şi o criză a petrolului care va pune capac peste o oală supraîncalzită.
     Nu ne propunem să convingem pe cineva că lumea va dispărea şi că vom muri cu toţii. Consider că este total greşită această idee. Tot ceea ce încercăm să spunem este că în cazul fenomenelor care cu siguranţă se vor întampla, noi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu întelepciunea cu care ne-a înzestrat, să putem supravieţui. Urmează acum bineînteles întrebările :
1. Cum te pregatesti în afară de credinţă şi rugăciuni pentru aceste schimbări ?
2. Dumnezeu prin intermediul semenilor săi şi a bisericii încearcă să te convingă să te ajuţi singur dar rămâne întrebarea daca şi tu vrei ?
3. De ce crezi că politicienii din nici o ţară nu îti spun nimic?
4. Eşti pregătit să accepţi că toate aceste lucruri se vor înampla sau aştepţi ceasul al 13-lea ?
5. Vrei să fi ajutat cu informaţiile acestui site?
Dacă accepti să fi ajutat citeste şi comunică prin intermediul acestui site şi vei constata că nimeni nu îti cere nimic altceva decât să înveti să trăieşti în alte condiţii.

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

Previziuni 2012

      In 21 decembrie 2012 planul galactic se aliniază cu planul sistemului solar.Nu este alinierea planetelor ci planul galaxiei noastre( care este in spirală) cu planul sistemului solar(ecuatorul solar şi cu ecuatorul terestru se aliniază).Nimeni nu poate şti ce fenomene se pot întîmpla.
     Ciclul solar 23 spre ciclul solar 24 s-a facut foarte greu.Anul acesta soarele a început sa dea semene de activitate şi au început erupţii,ejecţii de masă,erupere de filament care dau ejecţii de masă, regiuni active şi toate fenomenele care sânt legate de activitatea solară.Aceste lucruri nu sunt neobişnuite dar trecerea prelungită dintre cele doua cicluri, pune un semn de întrebare iar noul ciclu dă semene ca ar avea un maxim foarte curând.
     Unele prognoze spun că în toamna anului viitor altele dau ca dată 2012 şi un maxim secundar 2014,alte prognoze spun că în 2013.Ejecţia de masă(nor de plasmă magnetizată de dimensiuni mari care loveşte tot ce înalneşte în spatiu iar când loveşte Pământul perturbă foarte mult campul magnetic terestru) care a lovit Pamântul în acest an şi a dat o furtuna geomagnetică cu un indice KP 6 cea din 5 august şi KP7 pe 5 aprilie sânt clasificate ca furtuni mici.Furtuni de acest gen sunt cam 600-700 pe ciclu dar există furtuni şi mai mari de genul KP10 dar acestea sunt doar cateva pe ciclu solar. In minimul solar stratul solar termosfera se subţiaza, dar în acest minim solar s-a subţiat de vre-o 2,5 ori lasînd sa treaca mai multe radiaţii ultraviolete.Acest colaps al termosferei este strâns legat de acest minim prelungit.Ne apropiem de maximul solar si astfel de furtuni geomagnetice vor ajunge la 2-3 chiar şi 10 pe zi uneori.In 5 august au fost doua ejecţii in aceiaşi zi dar fiind foarte apropiate s-a resimţit una singură.Asupra organismului uman are influenţe asupra hipotalamusului ,schimbă proporţia componentelor sângelui şi schimbă viteza de sedimentare de coaugulare pe timpul furtunii.O ejecţie de masa micuţa are asupra organismului efect stimulator însa o ejectie de masă mare provoacă mari neplaceri persoanelor cu afecţiuni cornice declara Cristiana Dumitrache, şefa Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române.
     A crescut numărul accidentelor aviatice. In ultima perioada, de pildă, cinci avioane s-au prăbuşit în 48 de ore în diferite locuri de pe glob, numărul victimelor ridicându- se la 19. Cauza? Fluxul magnetic al Soarelui a bruiat aparatele de bord. A crescut riscul seismic şi cel al erupţiilor vulcanice, din cauza interferenţei proceselor ce au loc în Soare cu plăcile tectonice şi cu magma terestră. S-a observat o schimbare în migraţia păsărilor şi în dispunerea faunei marine, ceea ce dă peste cap funcţionarea tuturor ecosistemelor. Din punct de vedere medical, a crescut numărul de atacuri cerebrale, de infarcturi miocardice şi de cazuri de cancer de piele. Cercetarile din ultimele decade arata ca modificari semnificative in activitatea solara si geomagnetica, cauzate de furtuni geomagnetice, pot accelera schimbari semnificative in intensitatea si stabilitatea semnalului RS. Asta poate determina iesirea acestui semnal în afara plajei sale normale, ceea ce induce modificari în sincronizarea dintre creier şi inima şi schimbă nivelul de melatonină din creier.Iată unele efecte nedorite, asociate schimbărilor din activitatea geomagnetică:-modificarea presiunii sanguine probleme cardiace,neurologice,de reproducere,ale sistemului imunitar,dezordini mentale, depresie şi sinucidere, creşterea numarului de bolnavi din spitale, a accidentelor şi a mortilor subite, cât şi a nenumaratelor afecţiuni legate de stres. S-au facut unele experimente legate de timpii umani de reacţie, relativ la evenimente exterioare si RS. De exemplu, in 1974 Dr. Konig a aratat ca timpii umani de reacţie erau semnificativ corelati cu intensitatea unui semnal Schumann de 8-10 Hz: 10 Hz accelera timpii de reactie, în timp ce semnalele de 3 Hz (provenind de la furtunile locale), încetineau semnificativ timpii de reactie. Acest fenomen poate fi demonstrat prin schimbarile in tiparele EEG şi a nivelului de asimilare în creier, a ionilor de calciu.
     Câmpurile electromagnetice generate de sistemele generatoare de putere, sistemele de telecomunicatii, dispozitive, calculatoare şi alte produse ale tehnologiei umane, sunt extrem de puternice si, în unele cazuri, au fost asociate cu incidenţa crescuta a cancerului, a bolilor de inimă, a depresiei şi a altor boli. “E de aşteptat ca în perioada 2010 - 2013 activitatea solară deosebit de intensă să producă din ce în ce mai des defecţiuni şi deranjamente în reţelele de transmitere a energiei electrice, în sistemele de transmisie prin sateliţi şi în legăturile de radiocomunicaţii”, a declarat gen. dr. Dumitru Dorin Prunariu. 
     Conform Daily Telegraph, oamenii de ştiinţă au avertizat că o explozie solară majoră ar putea produce perturbări fără precendent în alimentarea cu curent electric şi desincronizări în sistemele de telecomunicaţii.În numai câţiva ani, susţin experţii NASA, Soarele va atinge maximul de activitate producând dificultăţi în funcţionarea echipamentelor electronice, a sistemele de navigaţie şi a sateliţilor.
     Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naşte un dezastru de asemenea proporţii pe Pamânt; şi totuşi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine să sprijine întocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizaţiile occidentale au cultivat inconstient seminţele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, în întregime dependent de tehnologie, ne expune astăzi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne “prăjeasca” centralele energetice, un eveniment cu consecinţe catastrofale.
     Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci când experţi în fenomene meteorologice spaţiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunţă ca ne apropiem din ce în ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, în numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: şi totusi, acest lucru este posibil.
     Cel mai devastator eveniment meteorologic spaţial din istoria cunoscută s-a întamplat in 1859 şi este stiut drept “evenimenul Carrington”, dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a înteles cauza: “două formaţiuni de lumina alba intens stralucitoare”, emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat în opt zile de condiţii meteo spaţiale severe. Numeroşi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar şi la Ecuator. In toată aceasta perioadă, reţelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.
     Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinţe sugerează că, din pricina progresului tehnologic, în eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergură, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rău şi multi oameni ar putea muri.
     Evenimentul Carrington s-a întamplat într-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur şi simplu, nu avem garanţia ca un astfel de eveniment nu se va relua într-un ciclu solar neobişnuit, aşa cum este cel în care ne aflăm în prezent. Iar dacă nu întelegem la timp riscurile la care ne supune declanşarea unei furtuni solare de proporţii, s-ar putea ca mulţi dintre noi să nici nu mai aibă ocazia sa regrete ignoranţa de care guvernele mondiale au dat dovadă. “

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

2012 si Centura de fotoni

2012 si centura de fotoni
     Louis de Broglie, laureat al Premiului Nobel pentru fizica in 1929 enunta o teorie conform careia desi trecutul, prezentul si viitorul exista in spatio-timp, iar dinamica timpului ne apare ca o succesiune a lumii materiale, in realitate evenimentele care si-au aratat efectele in plan concret exista, in potential, anterior momentului in care sunt descoperite. Ca si buddhismul, fizica quantica postuleaza ca nu exista spatiu si timp ci doar ganduri generetoare de realitati. Asadar, daca conventia spatio-temporala ar disparea, intentiile noastre s-ar materializa instantaneu. Pe masura ce ne apropiem de fatidicul 2012, exegetii profetiilor mayase, printre care si Gregg Braden vorbesc despre modificarea structurii ADN-ului uman de la doua la 12 ramuri, ceea ce inseamana ca invelisul nostru fizic va fi pregatit sa accepte si sa inteleaga o noua dimensiune existentiala in care sa nu mai existe bariera timpului.
     Referitor la schimbarea de paradigma, si catastrofele din perioada de tranzitie, doctorul Aleksei N. Dimitriev de la Institutul de Geologie, Geofizica si Mineralogie al Academiei de Stiinte din Siberia, a constatat facand studii comparative, ca intre 1963 si 1993 numarul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundatii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. Barbara Hand Clow este convinsa ca in perioada imediat urmatoare, 2011-2012, Pamantul va intra intr-un spatiu fotonic, iar aceste particule elementare vor forma o quanta de camp electromagnetic rezultat in urma ciocnirii intre un pozitron si un electron. Aceasta trecere va anihila toate campurile noastre magnetice si electrice. Pe aceasta se bazeaza Gregg Braden cand scrie:" In 2012 toate tehnologiile noastre bazate pe consum nu vor mai fi bune de nimic. Cu exceptia energiilor libere, nimic ce contravine echilibrului universal nu va mai functiona!"
     Sa continuam periplu si cu alte studii referitoare la Soare. Mike Lockwood, cercetator la Laboratoarele Nationale ale Rutherort Appleton din Oxfordshire atrage atentia ca forta campului magnetic al Soarelui a crescut cu 210 % fata de anul 1901.Si dr.Aleksei N. Dmitriev care lucreaza pentru Academia Aero-Spatiala Rusa vorbeste despre cresterea radiatiilor solare. Daca pana acum masuratorile indicau 10 unitati astronomice (aprox.150 de milioane de km) ale heliosferei, incepand cu anul 2008 se constata ca aceasta energie radianta a ajuns la o grosime de 100 de unitati astronomice, ceea ce inseamana o crestere de 100 %. Cercetatorii rusi sunt preocupati de faptul ca aceste modoficari solare pot modifica in mod dramatic functionarea planetelor din Galaxie si mai ales pot perturba biosul. Expansiunea heliosferei va schimba natura bazica a oricarei materii din sistemul solar, inclusiv ADN-ul.
     Dupa unii cercetatori umanitatea a intrat sub influenta acestor fotoni in 1962, iar in proximitatea lui 2011 se va confrunta cu patrunderea directa in centura fotonica. Terra are nevoie de 5-6 zile ca sa traverseze aceasta uriasa "perdea" de materie si antimaterie. Aceasta traversare se va produce si printr-un camp magnetic nul (sa ne amintim de punctul zero din teoriile lui Braden). Asadar, in acea perioada de trecere, tot ceea ce functioneaza cu ajutorul campului magnetic isi va inceta activitatea. Sa includem in acest scenariu lipsa comunicatiilor si a electricitatii.
     Asadar, profetiile religioase care vorbesc despre trei zile de intuneric, urmate de o lumina speciala care aduce nemurirea au un temei in fundamentarea stiintifica. Acest intuneric generat de trecerea Pamantului prin Centura Fotonica va marca "sfarsitul timpurilor" si inceputul Timpului in care starea noastra de constiinta va fi extinsa, iar noi vom vedea, percepe si intelege Universul asa cum este el de fapt: multidimensional, spiralat, inteligent!

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

2012 si intrarea intr-o noua dimensiune

    2012 si intrarea intr-o noua dimensiune
      Rezonantele Schumann, pe care Gregg Braden le considera bataile inimii Pamantului si-au schimbat frecventa de la 7,8 hertzi pana aproape la 13 hertzi (13 cicluri pe secunda). Timp de milioane de ani, Terra si-a pastrat frecventa de rezonanta fundamentala care corespunde cu starea de relaxare cerebrala, insa incepand cu 1980 s-a constatat aceasta accelerare vibratorie.
      La inceputul anului 2000, cercetatorii norvegieni in colabarorare cu rusii au demonstrat ca Pamantul are o vibratie interna de 12 hertzi. Conform matematicianului italian Leonardo Fibonacci, care a publicat in 1202 Liber abbaci unde expune modelul de calcul care avea sa-i poarte numele: sirul lui Fibonacci, pornind de la numararea cu noua cifre plus zero, in care fiecare termen este egal cu suma termenilor precedenti; planeta noastra se indreapta spre o vibratie fundamentala de 13 cicluri pe secunda, ceea ce se muleaza perfect pe perceptia mayasa asupra timpului.
     Din aceasta perspectiva cercetatorii vorbesc despre o schimbare vibratorie a Pamantului, care din punct de vedere hertzial corespunde starii cerebrale de constiinta extinsa, meditatie. Cu alte cuvinte daca in Beta (constient) perceptiile neuronale decriptau universul tridimensional, limitat de spatiu si timp, in Alpha (subconstient) perceptiile se nuanteaza si putem intrezari realitatile "Lumii de Dincolo". Prin schimbarea pulsatorie a Terrei de la 7,8 cicluri pe secunda la 13, omul va iesi din starea de "somn" si va intra in "Marea Trezire", asa cum prevad mayasii. Admitand posibilitatea schimbarii polilor intre ei, putem sa ne imaginam ca din 2012, Soarele va rasari la vest si va apune la est, iar pe masura ce ne apropiem de "punctul zero", cum scrie Barden, ziua lumina se va reduce de la 24 de ore, la 16. Intrarea intr-o alta rezonanata ne va proiecta intr-o dimensiune in care tot ceea ce gandim se va manifesta imediat, stiind deja ca timpul este unitatea de masura care-i permite gandului sa devina realitate!

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

Despre Burebista

     „Boerebistas, barbat get, luand conducerea neamului sau, a ridicat pe oamenii acestia ticalositi de nesfarsitele razboaie si i-a indreptat prin abstinenta si sobrietate si ascultare de porunci, asa incat, in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si Iliria, iar pe celti, cei ce se amestecasera cu tracii si cu ilirii, i-a pustiit cu totul, iar pe boiii de sub conducerea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a nimicit cu desavarsire…” – Strabon, Geographia.
     Nicicand nu au avut tracii, fie ei daci sau de alta sorginte, un lider mai impunator si mai influent decat a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor sai, locuitorii cetatii Dionysopolis, Balcicul de astazi, cei care il numeau cu mandrie “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia”. Este regretabil faptul ca, astazi, sursele care sa ne redea adevarata complexitate a geniului lui Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui rege trac, lipsesc cu desavarsire. Au ramas doar ecourile faptelor sale in operele unora dintre cei mai ilustri istorici antici, acestea fiind, de fapt, singurele date pe care le detinem. Suficient, insa, pentru a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabila a celui care a influentat decisiv istoria in urma cu mai bine de doua milenii.
     Pastrand proportiile, putem compara pe “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia” chiar cu Alexandru Macedon… un lider ce a reusit intr-un timp foarte scurt sa ii uneasca pe cei de un neam cu el, sa supuna semintii indepartate si sa sfarseasca neinfrant in lupta o existenta demna de marile personalitati ale istoriei. Si tot asemenea lui Alexandru Macedon, Burebista a luat odata cu el ceea ce realizase. Ucisi in urma unor comploturi, cei doi monarhi nu au lasat in urma imperiile pe care le creasera, acestea fiind sfasiate si impartite intre cei care le-au urmat la conducere.
Cine a fost, insa, Burebista, care au fost realizarile sale si cine au fost personajele cheie care i-au influentat decisiv actiunile?
     Aproape orice manual de istorie, in special din seria celor post-decembriste, sustinea ca Burebista, marele rege al daco-getilor s-a inscaunat rege in anul 82 i.Hr si a cazut prada unui complot al nobililor in anul 44 i.Hr., acelasi an in care isi pierdea viata, intr-un mod similar, Iulius Cezar. Chiar daca nu sunt departe de adevar, astfel de afirmatii sunt, insa, nesigure. Cu siguranta ca atari probleme nu s-ar fi ridicat daca, din operele istoricilor antici care s-au ocupat cu istoria dacilor, s-ar fi pastrat macar una. Poate cea mai importanta dintre aceste lucrari, “Istoria Getilor”, scrisa de Dion din Prusa (cca 40-120 d.Hr) sau Dion Chrysostomos (Gura de Aur), asa cum mai era cunoscut istoricul antic, mai exista inca in secolul al VI-lea d.Hr., dupa cum afirma un alt istoric important, gotul Iordanes. Chiar daca acesta din urma face o grava confuzie confundandu-i pe goti cu geti, cel mai probabil in ideea de a gasi pentru neamul sau un trecut stralucit, informatiile preluate de acesta din opera lui Dion Chrysostomos sunt in masura sa faca oarecare lumina asupra trecutului lui Burebista: “Apoi, in vreme ce la goti (geti) domnea Buruista, a venit in Gotia (Getia) Deceneu, pe vremea cand Sylla a pus mana pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Buruista i-a acordat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii (getii) au inceput sa pustiasca pamanturile germanilor pe care acum le stapanesc francii”.
     Se intelege astfel ca Burebista domnea deja in anul 82 i.Hr., an in care Sylla lua titlul de dictator la Roma. Ca inscaunarea sa nu putea fi departe de aceasta data o arata insasi durata domniei lui. Numai daca presupunem ca moartea sa a avut loc in anul 44 d.Hr, si avem deja 38 de ani in care Burebista a stapanit peste intregul neam al daco-getilor. Cu atat mai mult daca sustinem acea opinie a istoricilor care afirma ca tragicul sfarsit al regelui dac a avut loc cu putin timp inainte de razboaiele panonice ale lui Octavianus (35-33 i.Hr). Evident, o domnie atat de indelungata nu era ceva neobisnuit pentru lumea antica. Acelasi Iordanes vorbeste de un urmas al lui Burebista, Scorilo/Coryllus, ce a condus destinele dacilor timp de 40 de ani. Teres, regele odrisilor (traci din sudul Dunarii), a trait nu mai putin de 92 de ani, dupa cum sustine istoricul Theopompos, iar contemporanul lui Burebista, Mithridades al VI-lea Eupator a domnit 48 de ani (111-63 i.Hr.). Chiar daca nu il putem alatura regilor din sudul si nordul Dunarii, trebuie amintit si monarhul cu cea mai lunga domnie din istoria omenirii, anticul faraon Pepi al II-lea Neferkare, cel care a stat in fruntea Egiptului pentru nu mai putin de 94 de ani (cca. 2278 – 2184 i.Hr.).
      Nu trebuie uitata, insa, nici acea parte a istoricilor care neaga vehement veridicitatea scrierilor lui Iordanes si implicit ca Burebista ar fi fost un rege al dacilor in anul 82 i.Hr. Opinia acestora se bazeaza pe un document contemporan cu monarhul daco-get, stela ridicata in cinstea diplomatului Acornion din Dionysopolis (Balcicul de azi). Acornion, un apropiat al lui Burebista, este pomenit cu cinste de catre locuitorii Dionysopolisului, ca unul dintre cei mai de seama cetateni, iar printre faptele sale se numara si o misiune diplomatica efectuata undeva intre anii 70-62 i.Hr., la tatal unui important rege dac, in cetatea Argedava (o locatie inca neidentificata, aflata probabil undeva pe cursul raului Arges). De aici si pana la supozitia ca este vorba de o misiune pe langa tatal lui Burebista, nu a mai fost decat un pas, ceea ce ar echivala cu o restrangere substantiala a anilor de domnie ai acestuia. Informatia este, insa, supusa unor opinii total divergente in randul oamenilor de stiinta, nu putini fiind aceia care sustin ca regele la care soseste Acornion in calatoria sa este chiar Burebista. De altfel, prietenia durabila si ajutorul reciproc dintre cei doi sunt bine cunoscute. Mai mult, razboaiele lui Burebista cu celtii, care au loc in jurul anului 60 i.Hr., se petrec dupa unirea triburilor dace, eveniment care nu putea fi realizat intr-un timp extrem de scurt. Cu siguranta, insa, ca faptele marelui rege sunt mult mai importante decat biografia sa inca neelucidata.
      Premizele pentru o unire a triburilor dacice intr-un singur neam erau deja create in momentul venirii la tron a lui Burebista. Izvoarele vremii arata, fara putinta de tagada, o migratie a clasei razboinice dace din nordul Dunarii catre Transilvania, acolo unde se naste un puternic centru politico-religios al stramosilor nostri. In Germania, Ariovistus incercase unirea triburilor germanice impotriva Romei, in timp ce Mithridades al VI-lea Eupator intemeiase in Asia Mica un stat puternic si intins, ce se dorea un adversar pe masura Cetatii Eterne. Roma isi amplifica tendintele expansioniste si chiar si la celti si la tracii sud-dunareni aparusera tendintele de unificare. Dacilor nu le lipsea decat un lider de geniu, iar acesta s-a dovedit, cu prisosinta, Burebista.
     Este cert ca denumirea de rege in lumea barbara desemna, mai degraba, un sef de trib sau al unei uniuni de triburi. Faptul ca Burebista este numit “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia” (un fel de rege al regilor) nu poate insemna decat ca el reusise sa se impuna in fata liderilor locali si sa ii supuna pe acestia sub o singura conducere, fapt nemaintalnit in lumea tracilor. Este foarte posibil ca Burebista sa nu fi avut de infruntat fiecare trib dacic ci, mai degraba, sa fi realizat o mare unire a unor uniuni de triburi deja existente. Ca dovada faptul ca, dupa moartea sa, Dacia ce Mare se imparte in patru, apoi cinci parti, conduse de lideri mai putin insemnati, probabil urmasii sau chiar sefii uniunilor de triburi supuse. Dar unirea dacilor intr-un singur neam nu era decat primul pas din tumultuoasa domnie a lui Burebista.
     Asa cum anticipase Herodot, tracii uniti puteau fi cel mai puternic dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalti doi colosi ramasi in lupta pentru Europa, odata cu moartea lui Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus si Cezar. Armata sa numara circa 200.000 de luptatori “ticalositi de nesfarsitele razboaie”, suficient cat sa il faca un rival de temut chiar si pentru Roma. De altfel, Burebista nu se teme sa ii infrunte pe gali, pe germanici si chiar pe romani. In lupta data intre anii 73-72 i.Hr de guvernatorul Antonius Hybrida cu locuitorii Histriei, locuitori sprijiniti de o armata de barbari, prezenta lui Burebista ca adversar al romanilor este una cat se poate de probabila. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma si, totodata, prima dovada pentru el ca romanii nu sunt invincibili. Luptele cele mai aprige se dau insa cu celtii razboinici aflati pe teritoriul Daciei.
     O succesiune a bataliilor date de Burebista este greu de realizat. Putinele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales ca el nu intra in atentia istoricilor greco-romani decat in momentul in care era evident ca Dacia devenise o problema spinoasa pentru “lumea civilizata”. Cel mai probabil, Burebista a declansat razboiul impotriva boiilor si tauriscilor aflati sub conducerea lui Critasiros in dorinta de a elibera vestul Daciei de amenintarea si jafurile continue ale celtilor. Insusi Strabon afirma ca, dupa ce cucerisera Roma in anul 390 i.Hr, si dupa izgonirea lui de catre romani “boiii se stramutasera langa Istru, traind amestecati cu tauriscii si razboindu-se cu dacii, pana cand acestia le-au sters neamul de pe fata pamantului”. Acelasi Strabon sustine ca Burebista a “pustiit pe celtii care erau amestecati cu tracii si cu ilirii si a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci”. Atat de crunta a fost razbunarea lui Burebista incat pamantul celtilor boii, anarti si taurisci a ramas loc de pasunat pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar si Strabon se lasa uneori purtat de exaltare. Faptul ca boiii nu au fost exterminati, asa cum sustine istoricul antic, o confirma insusi Iulius Cezar, cel care ii descrie pe celtii supravietuitori incercand sa scape de napasta dacilor si cautand aliante cu triburile galice pentru a prada din nou. In plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de astazi.
     Nu la fel stau lucrurile si cu scordiscii aflati la gurile Tisei. Fosti aliati ai dacilor in campaniile de jaf de la sudul Dunarii, ei devin adversari ai lui Burebista si sunt aproape stersi din istorie de uriasa armata a dacilor. Ca astfel au stat lucrurile, o poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat ca, atata vreme cat Roma era principalul advesar al lui Burebista, acesta sa fi incercat o campanie impotriva latinilor stiind ca poate fi impresurat de celtii cei razboinci si imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un razboi pe cel putin doua fronturi, astfel ca, o campanie indreptata initial spre celti si apoi spre cetatile de la Marea Neagra si catre Balcani este cea mai plauzibila desfasurare a lucrurilor.
     Cele mai sangeroase lupte ale lui Burebista se incheiasera. Dacia fusese eliberata de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea sa in fruntea dacilor era departe de a se fi incheiat. Ducand o politica expansionista demna doar de marii luptatori ai Antichitatii, el isi indreapta atentia catre bogatele colonii grecesti de la malul Marii Negre. In anul 55 i.Hr, cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleaca in fata dacilor. Urmeaza Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din temelii cetatea ce cutezase sa il infrunte), Tomisul si Mesembria. Alte cetati refuza lupta si se predau pasnic, asa cum se intampla cu locuitorii Dyonisopolisului. Muntii Haemus sunt si ei trecuti in stapanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu Roma parea inevitabil.
     Sfidand practic pericolul, Burebista intreprinde campanii de jaf in Macedonia si Iliria, acolo unde romanii se vad nevoiti sa se recunoasca infranti. Mai mult, monarhul dac incearca sa influenteze politica Romei si se implica puternic in razboiul dintre Pompei si Cezar. Acelasi Acornion din Dyonisopolis este omul care negociaza din umbra cu Pompei in favoarea dacilor. Privita astazi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, insa, una cat se poate de logica la momentul respectiv. Cezar avea toti sortii impotriva sa. Pierduse prima batalie impotriva lui Pompei, iar acesta din urma se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, intr-un discurs public el lasa de inteles ca se baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul sa fie puternicul sustinator al romanului daca nu dacul Burebista?
      Istoria nu este, insa, una previzibila. Desi o armata numeroasa a dacilor marsaluia in ajutorul lui Pompei, Cezar anticipase pericolul si atacase fara sa mai stea pe ganduri. La Pharsalos, el obtine o victorie ce avea sa schimbe fata lumii pentru totdeauna. Nu putem decat sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca razboinicii daci ar fi ajuns la timp in ajutorul lui Pompei. Drept raspuns, noul lider al Romei nu se gandea decat la razbunare. In Macedonia, el maseaza o armata uriasa, circa 150.000 de legionari, cu mult mai mult decat i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul sau gand era acela de a da o lectie cutezatorului rege dac. Nu apuca sa isi duca planul la indeplinire. Este ucis in anul 44 i.Hr, in urma unui complot al senatorilor. La scurt timp, Burebista cade prada unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care ii supusese. Dacia este sfasiata aproape imediat in patru parti, apoi in cinci, asa cum ne spune istoricul Strabon. In Transilvania, acolo unde preotul Decenu preluase puterea regelui si acolo unde se gasea cea mai puternica factiune dacica, avea sa se nasca, cat de curand, un alt rege pe masura lui Burebista… nimeni altul decat Diurpaneus – Decebal. El, marele rege Burebista, isi ocupase deja locul printre zeii neamului sau.
http://www.descopera.ro/