TRACII

Tracii sunt cei mai vechi locuitori din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic

Zamolxe's Blog

Am creat acest blog in speranta ca voi reusi sa va readuc interesul pentru istoria romanilor.
Cine suntem? De unde venim? Care sunt stramosii nostri?
Acestea sunt intrebari pe care ar trebui sa si le puna fiecare , incercand sa afle cat mai mult.

Textele de pe acest blog nu sunt scrise de mine pentru ca nu sunt istoric, sunt doar pasionat de istorie. O sa mentionez de fiecare data sursa acestor articole de pe blog.

Propunere Pentru Noul Drapel Al Romaniei

luni, 29 noiembrie 2010

Edonii

Edonii

     Important trib tracic, alcatuit din trei ramuri: edonii, sithonii si mygdonii. Asa cum informeaza Strabon , au locuit initial tinutul de pe linga fluviul Axios (Vardar), ce cobora pina la Pella, capitala regatului macedonean, si pina la mare (Tucidide). Edonii s-au stabilit apoi la rasarit de valea fluviului Strymon si la nord de muntele Pangaios (Pangeu), pe linga lacul Bolbeis (azi Holvi, in Grecia) si in preajma partii centrale a peninsulei Chalcidice. Intre aprox. 500-480 i.e.n .au emis octodrahme de argint cu o greutate de peste 28g si cu o legenda in limba greaca: GETAS REGELE EDONILOR. Pe avers erau reprezentati un personaj cu barba in picioare si doi boi, iar pe revers, un patrat adincit impartit in patru.
      Asemenea monede au fost gasite in doua tezaure, unul intre Antiohia si Laodiceea ad Mare si al doilea pe fluviul Eufrat, in Mesopotamia. Informatiile lui Herodot in legatura cu zidirea de catre tiranii Miletului a unei cetati la Myrkinos, in tinutul edonilor, la inceputul sec V i.e.n. justifica ipoteza ca milesienii aveau interese in tinutul edonilor si explica raspindirea emisiunilor lor monetare foarte departe de Tracia. Orasul Eunea Hodoi ( Noua Drumuri) pomenit de Herodot, este atribuit de Tucidide, edonilor. Orasul a avut de infruntat atacurile atenienilor, thasienilor si cele ale regatului macedonean. Prima incercare ateniana (465 ien) a suferit un esec caci cei 10000 de atenieni si aliati au fost invinsi la Drabescos de catre tracii edoni, iar sefii grecilor Sophanes si Leagros au fost ucisi. In 437 ien atenieni reusesc sa cucereasca orasul sub comanda lui Hagnon si intemeiaza aici colonia Amphipolis, alungindu-i pe edoni. Ulterior orasul a devenit principalul atelier de batut monede de aur si argint, emise in mari cantitati. Un alt mare oras al edonilor a fost Crenides in Tracia. Filip II i-a schimbat numele in Philippi a instalat si aici un atelier de batut monede.
     Dupa batalia de la Pydna (168 i.e.n.) cind macedonenii au fost batuti de romani, edonii au intrat in alcatuirea primei regiuni a Macedoniei organizata de romani transformata ulterior in provincia Macedonia. Tot Strabon ne spune ca edonii o cinsteau pe zeita Cotys si pe zeul Lycurg, care avea un cult asemanator cu cel al lui Dyonisos, si ca aveau instrumente din munti" si foloseau nume barbare pentru harpe.

   Ghe. Poenaru Bordea, Edonii, in Magazin istoric, anul X, nr. 10 (115), oct. 1976, p. 10, p. 19.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Bessi

Bessi

     Neam tracic care ocupa cea mai mare parte a regiunii Munţilor Haemus (Balcani) şi a zonei de la Sud de aceştia, pînă la Munţii Rhodopi. Se învecinau cu coralii, maedii, brenii şi dantheleţii, precum şi cu odrişii şi sapeii.
      „Numiţi bandiţi chiar de către hoţi", besii trăiau în colibe şi duceau o viaţă aspră (Strabon, VII, 5,15, şi fragm. 47; Plin. B., Nat.Hist, IV, 11, 40; Ptolemeu, III, 11; Solinus, 10,1) ocupîndu-se şi cu mineritul. In 72—71 î.e.n. au fost învinşi în Munţii Balcani de Lucullus care le-a ocupat capitala, Uscudama (Adrianopolis) (Eutr., VI, 10). In 60 — 59 î.e.n., bessii erau în conflict cu C. Octavius, tatăl lui Augustus, iar în 57 — 56 î.e.n. cu L. Calpurnius Piso Caesoninus, guvernatorul Macedoniei. In 48 î.e.n., făceau parte din armata lui Pompeius Magnus, împreună cu dardanii, „parte mercenari, parte luaţi cu forţa sau de bunăvoie" (Caes., civ. III, 4), pentru ca în 44—42 î.e.n. Brutus, ajutat de Rascuporis, să-i pedepsească „pentru tot răul ce-1 pricinuiseră" (Cass. Dio, XLVII, 25). Cu prilejul campaniei sale din 29 î.e.n., M. Licinius Crassus a acordat odrişilor „ţinutul în care se extindea cultul lui Dionysos" şi care se afla sub jurisdictia bessilor. M. Lollius a continuat aceeaşi politica în 20 — 18 î.e.n. aducînd triburile bessilor sub ascultarea sa.
      Intre 14—11 î.e.n., a avut loc răscoala lui Vologeses, marele preot al lui Dionysos la bessi, care, victorios în luptele cu dinastia odrisă, a ajuns pînă la Chersones. Bessi au fost înfrînţi în cele din urmă, după o rezistenţă eroică, de L. Calpurnius Piso (Cassius Dio, LIV, 34). Probabil, imediat după aceste evenimente o parte din bessi au fost dislocaţi în Dobrogea, unde îi găsim încă din anii 8 — 17 e.n. (Ovidiu, Tristele, III, 10, 5 şi IV, 1, 67), fiind menţionaţi apoi în calitate de consistentes în inscriptii datînd din perioada 133—177 e.n., cînd prezenţa lor este legată, între altele, de extragerea fierului. Cei rămaşi la vechile vetre au fost organizaţi în strategia Bessica apărînd în izvoare şi după căderea Imperiului roman de apus. In Dacia extracarpatica apar prin unitatea auxiliara Cohors II Flavia Bessorum, cantonata in castrul Cincsor pe Olt si in alte puncte din Dacia Inferior.

           Em. Zah, Al. Suceveanu, Bessi Consistentes, in SCIV, 22, 1971, 4, p. 567—578; 
         
           Em. Zah, Exploatarea fierului în Dobrogea veche, Pontica 4, 1971;

           Christopher Webber, The Thracians 700 BC-AD 46 (Men-at-Arms), în Men at Arms, ed. Osprey, Oxford, Marea Britanie, 2001;

            Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 90.


Localizarea  Bessiilor
   

Benii

Benii

     Trib tracic ce vietuia pe malurile Hebrusului ( azi Marita) la Nord de Corpili  si la Sud de Bessi.
(Strabon , VII, fragm. 47--48; Pliniu, Nat. Hist., IV, 40). Au dat numele strategiei Benike, din care au facut parte (Ptolemeu, III, 11, 6)        

http://www.enciclopedia-dacica.ro/


    

Crestonii

Crestonii

      Potrivit informaţiilor transmise de Herodot, crestonii fac parte din marele neam al tracilor, obiceiurile lor deosebindu-se de cele ale vecinilor dinspre nord. Dupa cercetările lui Hr. Danov, crestonii au locuit in regiunea dintre cursul inferior al riului Strymon şi Axios (Vardar). Teritoriul ocupat de ei se întindea de la izvoarele riului Echederos (Galico) pană la Lacul Bolba (Volvi), invecinindu-se la nord-est cu bisaltii, de care erau despărţiţi prin regiunea muntoasă Bertiskon.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Coralii

Coralii

     Tot după geograful antic Strabon, corallii sant de origine tracă şi locuiau, alături de bessi, maidi şi dantheleti,  în regiunea ce se întinde de la poalele Munţilor Haemus pînă la Pont. In "Scrisori din Pont", ale lui Ovidiu îi întîlnim pomeniţi printre locuitorii dintre Dunăre si Marea Neagră, fiind localizaţi în părţile de sud ale Dobrogei.
      Ei sînt descrişi de poetul latin exilat la Tomis ca nişte oameni blonzi, îmbrăcaţi cu piei. La istoricul antic Apian (c. 100-162), corallii sînt trecuţi printre neamurile de origine sarmată din preajma Istrului, care au acordat sprijin lui Mitridate, regele Pontului (120-63 i.e.n.), in lupta sa impotriva expansiunii romane in Orient. Bizuindu-se pe aceste sumare informaţii, unii istorici moderni sant înclinaţi să-i considere pe coralli un neam sarmat, în timp ce alţii, pornind de la Strabon si Ovidiu, le atribuie o origine getică. 
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Celegerrii

Celegerii

      Sînt pomeniţi de Pliniu cel Bătrîn in "Istoria naturala" printre populaţiile care locuiau în Moesia, alături de dardani,tribali, timahi, moesi şi traci. Istoricul W. Tomaschek consideră că numele lor ar trebui identificat cu acela de locuitori ai peşterilor sau ai bordeielor.       

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

luni, 15 noiembrie 2010

NASA a descoperit "un obiect excepţional": cea mai tânără gaură neagră

     NASA a anunţat azi, într-o conferinţă de presă, că telescopul spaţial Chandra X Ray a descoperit o gaură neagră în imediata apropiere a sistemului nostru solar. NASA a ţinut pasionaţii de ştiinţă în priză peste zi, după ce a publicat azi-dimineaţă o ştire despre descoperirea unui "obiect excepţional".
     Gaura neagră este o rămăsiţă a supernovei SN 1979C şi este situată în galaxia M100, la aproximativ 50 de milioane de ani lumină de Pământ. Această galaxie ar putea conţine cea mai tânără gaură neagră din vecinatatea cosmică a Pământului. Supernova este o stea variabilă explozivă, de sute de ori mai strălucitoare decât o novă. Nova este o stea a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială.     Supernova a fost observată pentru prima dată de un astronom amator, în 1979. De acolo şi numele, SN 1979C. Galaxia M100 se află la 50 de milioane de ani lumină de Pământ, o distanţă relativ mică. Vârsta sa (30 de ani / nota: raportat la timpul observaţiei) şi distanţa relativ mică faţă de noi o face un interesant obiect de studiu, deoarece ne arată cum se naşte o gaură neagră.
      Datele strânse de la patru observatoare (printre care şi Chandra) arată că sursa de raze X a rămas constantă preţ de 12 ani, între 1995 şi 2007. Comportamentul acestui spectru de raze sprijină ideea că obiectul identificat este o gaură neagră, produsă fie prin materialul rămas în urma supernovei, fie de la un companion binar.
      Astronomul Adrian Sonka explica următoarele:
"Într-un sistem binar (stea care are ca satelit altă stea) are loc transfer de masă de la steaua mai puţin masivă la cealaltă. Gazul cade pe steaua masivă cu o traiectorie în spirală şi aşa apare un disc de gaz. În locul unde gazul cade pe discul de gaz temperatura creste foarte mult si se emit raze-X".
     NASA explică surpinzătoarea vârstă anunţată în conferinţă. "Această vârstă fragedă pentru stea este dată de vârsta de observaţie (anul 1979, din numele supernovei, deci ar fi cam 31 de ani - n.r.) Astronomii folosesc aceşti ani datorită naturii observaţionale a domeniului lor ştiinţific, unde cunoştinţa lor despre Univers este bazată, aproape în totalitate, pe radiaţia electromagnetică primită de telescoape".
http://www.evz.ro/
http://www.nasa.gov/

Ce va fi în 2012 ?

Ce va fi în 2012 ?  Cu siguranţă un nou început, o nouă epocă.
     Fenomenele care vor urma vor schimba din temelii concepţiile despre viaţă. Se pune întrebarea dacă putem face ceva ,dar nu avem un răspuns cert.
     Fără să încercam însa să facem ceva pentru a supravieţui în anumite condiţii, nu vom putea ştii niciodată dacă Dumnezeu ne-a îndrumat prin mintea şi întelepciunea cu care ne-a dotat, să fim niste supravieţuitori sau o turmă de oi fără conducator.
     Conform studiilor multor institute de cercetare din toată lumea, vom avea explozii solare care vor produce pulsuri electromagnetice nemaiîntâlnite, fapt care ar distruge comunicatiile ,retelele de distributie energetice şi toate bunurile şi aparatura care au componente electronice sensibile de ultima oră .
     Un alt fenomen este schimbarea polilor magnetici care a început de câtiva ani.Fenomenul este de durată dar va afecta foarte mult clima şi va lăsa Pământul neprotejat de radiaţiile solare în anumite locuri.Topirea gheţarilor va inunda suprafeţe imense de uscat.
     Alinierea sistemului solar va aduce Pamantul la rezonanţa iniţială şi acest fenomen va produce mari frământari de scoarţă.
     Dacă toate acestea nu au fost suficiente vă pot spune că va urma şi o criză a petrolului care va pune capac peste o oală supraîncalzită.
     Nu ne propunem să convingem pe cineva că lumea va dispărea şi că vom muri cu toţii. Consider că este total greşită această idee. Tot ceea ce încercăm să spunem este că în cazul fenomenelor care cu siguranţă se vor întampla, noi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu întelepciunea cu care ne-a înzestrat, să putem supravieţui. Urmează acum bineînteles întrebările :
1. Cum te pregatesti în afară de credinţă şi rugăciuni pentru aceste schimbări ?
2. Dumnezeu prin intermediul semenilor săi şi a bisericii încearcă să te convingă să te ajuţi singur dar rămâne întrebarea daca şi tu vrei ?
3. De ce crezi că politicienii din nici o ţară nu îti spun nimic?
4. Eşti pregătit să accepţi că toate aceste lucruri se vor înampla sau aştepţi ceasul al 13-lea ?
5. Vrei să fi ajutat cu informaţiile acestui site?
Dacă accepti să fi ajutat citeste şi comunică prin intermediul acestui site şi vei constata că nimeni nu îti cere nimic altceva decât să înveti să trăieşti în alte condiţii.


http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

Previziuni 2012

      In 21 decembrie 2012 planul galactic se aliniază cu planul sistemului solar.Nu este alinierea planetelor ci planul galaxiei noastre( care este in spirală) cu planul sistemului solar(ecuatorul solar şi cu ecuatorul terestru se aliniază).Nimeni nu poate şti ce fenomene se pot întîmpla.
     Ciclul solar 23 spre ciclul solar 24 s-a facut foarte greu.Anul acesta soarele a început sa dea semene de activitate şi au început erupţii,ejecţii de masă,erupere de filament care dau ejecţii de masă, regiuni active şi toate fenomenele care sânt legate de activitatea solară.Aceste lucruri nu sunt neobişnuite dar trecerea prelungită dintre cele doua cicluri, pune un semn de întrebare iar noul ciclu dă semene ca ar avea un maxim foarte curând.
     Unele prognoze spun că în toamna anului viitor altele dau ca dată 2012 şi un maxim secundar 2014,alte prognoze spun că în 2013.Ejecţia de masă(nor de plasmă magnetizată de dimensiuni mari care loveşte tot ce înalneşte în spatiu iar când loveşte Pământul perturbă foarte mult campul magnetic terestru) care a lovit Pamântul în acest an şi a dat o furtuna geomagnetică cu un indice KP 6 cea din 5 august şi KP7 pe 5 aprilie sânt clasificate ca furtuni mici.Furtuni de acest gen sunt cam 600-700 pe ciclu dar există furtuni şi mai mari de genul KP10 dar acestea sunt doar cateva pe ciclu solar. In minimul solar stratul solar termosfera se subţiaza, dar în acest minim solar s-a subţiat de vre-o 2,5 ori lasînd sa treaca mai multe radiaţii ultraviolete.Acest colaps al termosferei este strâns legat de acest minim prelungit.Ne apropiem de maximul solar si astfel de furtuni geomagnetice vor ajunge la 2-3 chiar şi 10 pe zi uneori.In 5 august au fost doua ejecţii in aceiaşi zi dar fiind foarte apropiate s-a resimţit una singură.Asupra organismului uman are influenţe asupra hipotalamusului ,schimbă proporţia componentelor sângelui şi schimbă viteza de sedimentare de coaugulare pe timpul furtunii.O ejecţie de masa micuţa are asupra organismului efect stimulator însa o ejectie de masă mare provoacă mari neplaceri persoanelor cu afecţiuni cornice declara Cristiana Dumitrache, şefa Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române.
     A crescut numărul accidentelor aviatice. In ultima perioada, de pildă, cinci avioane s-au prăbuşit în 48 de ore în diferite locuri de pe glob, numărul victimelor ridicându- se la 19. Cauza? Fluxul magnetic al Soarelui a bruiat aparatele de bord. A crescut riscul seismic şi cel al erupţiilor vulcanice, din cauza interferenţei proceselor ce au loc în Soare cu plăcile tectonice şi cu magma terestră. S-a observat o schimbare în migraţia păsărilor şi în dispunerea faunei marine, ceea ce dă peste cap funcţionarea tuturor ecosistemelor. Din punct de vedere medical, a crescut numărul de atacuri cerebrale, de infarcturi miocardice şi de cazuri de cancer de piele. Cercetarile din ultimele decade arata ca modificari semnificative in activitatea solara si geomagnetica, cauzate de furtuni geomagnetice, pot accelera schimbari semnificative in intensitatea si stabilitatea semnalului RS. Asta poate determina iesirea acestui semnal în afara plajei sale normale, ceea ce induce modificari în sincronizarea dintre creier şi inima şi schimbă nivelul de melatonină din creier.Iată unele efecte nedorite, asociate schimbărilor din activitatea geomagnetică:-modificarea presiunii sanguine probleme cardiace,neurologice,de reproducere,ale sistemului imunitar,dezordini mentale, depresie şi sinucidere, creşterea numarului de bolnavi din spitale, a accidentelor şi a mortilor subite, cât şi a nenumaratelor afecţiuni legate de stres. S-au facut unele experimente legate de timpii umani de reacţie, relativ la evenimente exterioare si RS. De exemplu, in 1974 Dr. Konig a aratat ca timpii umani de reacţie erau semnificativ corelati cu intensitatea unui semnal Schumann de 8-10 Hz: 10 Hz accelera timpii de reactie, în timp ce semnalele de 3 Hz (provenind de la furtunile locale), încetineau semnificativ timpii de reactie. Acest fenomen poate fi demonstrat prin schimbarile in tiparele EEG şi a nivelului de asimilare în creier, a ionilor de calciu.
     Câmpurile electromagnetice generate de sistemele generatoare de putere, sistemele de telecomunicatii, dispozitive, calculatoare şi alte produse ale tehnologiei umane, sunt extrem de puternice si, în unele cazuri, au fost asociate cu incidenţa crescuta a cancerului, a bolilor de inimă, a depresiei şi a altor boli. “E de aşteptat ca în perioada 2010 - 2013 activitatea solară deosebit de intensă să producă din ce în ce mai des defecţiuni şi deranjamente în reţelele de transmitere a energiei electrice, în sistemele de transmisie prin sateliţi şi în legăturile de radiocomunicaţii”, a declarat gen. dr. Dumitru Dorin Prunariu. 
     Conform Daily Telegraph, oamenii de ştiinţă au avertizat că o explozie solară majoră ar putea produce perturbări fără precendent în alimentarea cu curent electric şi desincronizări în sistemele de telecomunicaţii.În numai câţiva ani, susţin experţii NASA, Soarele va atinge maximul de activitate producând dificultăţi în funcţionarea echipamentelor electronice, a sistemele de navigaţie şi a sateliţilor.
     Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naşte un dezastru de asemenea proporţii pe Pamânt; şi totuşi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine să sprijine întocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizaţiile occidentale au cultivat inconstient seminţele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, în întregime dependent de tehnologie, ne expune astăzi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne “prăjeasca” centralele energetice, un eveniment cu consecinţe catastrofale.
     Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci când experţi în fenomene meteorologice spaţiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunţă ca ne apropiem din ce în ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, în numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: şi totusi, acest lucru este posibil.

     Cel mai devastator eveniment meteorologic spaţial din istoria cunoscută s-a întamplat in 1859 şi este stiut drept “evenimenul Carrington”, dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a înteles cauza: “două formaţiuni de lumina alba intens stralucitoare”, emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat în opt zile de condiţii meteo spaţiale severe. Numeroşi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar şi la Ecuator. In toată aceasta perioadă, reţelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.
     Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinţe sugerează că, din pricina progresului tehnologic, în eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergură, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rău şi multi oameni ar putea muri.
     Evenimentul Carrington s-a întamplat într-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur şi simplu, nu avem garanţia ca un astfel de eveniment nu se va relua într-un ciclu solar neobişnuit, aşa cum este cel în care ne aflăm în prezent. Iar dacă nu întelegem la timp riscurile la care ne supune declanşarea unei furtuni solare de proporţii, s-ar putea ca mulţi dintre noi să nici nu mai aibă ocazia sa regrete ignoranţa de care guvernele mondiale au dat dovadă. “

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

2012 si Centura de fotoni

2012 si centura de fotoni
     Louis de Broglie, laureat al Premiului Nobel pentru fizica in 1929 enunta o teorie conform careia desi trecutul, prezentul si viitorul exista in spatio-timp, iar dinamica timpului ne apare ca o succesiune a lumii materiale, in realitate evenimentele care si-au aratat efectele in plan concret exista, in potential, anterior momentului in care sunt descoperite. Ca si buddhismul, fizica quantica postuleaza ca nu exista spatiu si timp ci doar ganduri generetoare de realitati. Asadar, daca conventia spatio-temporala ar disparea, intentiile noastre s-ar materializa instantaneu. Pe masura ce ne apropiem de fatidicul 2012, exegetii profetiilor mayase, printre care si Gregg Braden vorbesc despre modificarea structurii ADN-ului uman de la doua la 12 ramuri, ceea ce inseamana ca invelisul nostru fizic va fi pregatit sa accepte si sa inteleaga o noua dimensiune existentiala in care sa nu mai existe bariera timpului.
     Referitor la schimbarea de paradigma, si catastrofele din perioada de tranzitie, doctorul Aleksei N. Dimitriev de la Institutul de Geologie, Geofizica si Mineralogie al Academiei de Stiinte din Siberia, a constatat facand studii comparative, ca intre 1963 si 1993 numarul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundatii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. Barbara Hand Clow este convinsa ca in perioada imediat urmatoare, 2011-2012, Pamantul va intra intr-un spatiu fotonic, iar aceste particule elementare vor forma o quanta de camp electromagnetic rezultat in urma ciocnirii intre un pozitron si un electron. Aceasta trecere va anihila toate campurile noastre magnetice si electrice. Pe aceasta se bazeaza Gregg Braden cand scrie:" In 2012 toate tehnologiile noastre bazate pe consum nu vor mai fi bune de nimic. Cu exceptia energiilor libere, nimic ce contravine echilibrului universal nu va mai functiona!"
     Sa continuam periplu si cu alte studii referitoare la Soare. Mike Lockwood, cercetator la Laboratoarele Nationale ale Rutherort Appleton din Oxfordshire atrage atentia ca forta campului magnetic al Soarelui a crescut cu 210 % fata de anul 1901.Si dr.Aleksei N. Dmitriev care lucreaza pentru Academia Aero-Spatiala Rusa vorbeste despre cresterea radiatiilor solare. Daca pana acum masuratorile indicau 10 unitati astronomice (aprox.150 de milioane de km) ale heliosferei, incepand cu anul 2008 se constata ca aceasta energie radianta a ajuns la o grosime de 100 de unitati astronomice, ceea ce inseamana o crestere de 100 %. Cercetatorii rusi sunt preocupati de faptul ca aceste modoficari solare pot modifica in mod dramatic functionarea planetelor din Galaxie si mai ales pot perturba biosul. Expansiunea heliosferei va schimba natura bazica a oricarei materii din sistemul solar, inclusiv ADN-ul.
     Dupa unii cercetatori umanitatea a intrat sub influenta acestor fotoni in 1962, iar in proximitatea lui 2011 se va confrunta cu patrunderea directa in centura fotonica. Terra are nevoie de 5-6 zile ca sa traverseze aceasta uriasa "perdea" de materie si antimaterie. Aceasta traversare se va produce si printr-un camp magnetic nul (sa ne amintim de punctul zero din teoriile lui Braden). Asadar, in acea perioada de trecere, tot ceea ce functioneaza cu ajutorul campului magnetic isi va inceta activitatea. Sa includem in acest scenariu lipsa comunicatiilor si a electricitatii.
     Asadar, profetiile religioase care vorbesc despre trei zile de intuneric, urmate de o lumina speciala care aduce nemurirea au un temei in fundamentarea stiintifica. Acest intuneric generat de trecerea Pamantului prin Centura Fotonica va marca "sfarsitul timpurilor" si inceputul Timpului in care starea noastra de constiinta va fi extinsa, iar noi vom vedea, percepe si intelege Universul asa cum este el de fapt: multidimensional, spiralat, inteligent!

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

2012 si intrarea intr-o noua dimensiune

    2012 si intrarea intr-o noua dimensiune
      Rezonantele Schumann, pe care Gregg Braden le considera bataile inimii Pamantului si-au schimbat frecventa de la 7,8 hertzi pana aproape la 13 hertzi (13 cicluri pe secunda). Timp de milioane de ani, Terra si-a pastrat frecventa de rezonanta fundamentala care corespunde cu starea de relaxare cerebrala, insa incepand cu 1980 s-a constatat aceasta accelerare vibratorie.
      La inceputul anului 2000, cercetatorii norvegieni in colabarorare cu rusii au demonstrat ca Pamantul are o vibratie interna de 12 hertzi. Conform matematicianului italian Leonardo Fibonacci, care a publicat in 1202 Liber abbaci unde expune modelul de calcul care avea sa-i poarte numele: sirul lui Fibonacci, pornind de la numararea cu noua cifre plus zero, in care fiecare termen este egal cu suma termenilor precedenti; planeta noastra se indreapta spre o vibratie fundamentala de 13 cicluri pe secunda, ceea ce se muleaza perfect pe perceptia mayasa asupra timpului.
     Din aceasta perspectiva cercetatorii vorbesc despre o schimbare vibratorie a Pamantului, care din punct de vedere hertzial corespunde starii cerebrale de constiinta extinsa, meditatie. Cu alte cuvinte daca in Beta (constient) perceptiile neuronale decriptau universul tridimensional, limitat de spatiu si timp, in Alpha (subconstient) perceptiile se nuanteaza si putem intrezari realitatile "Lumii de Dincolo". Prin schimbarea pulsatorie a Terrei de la 7,8 cicluri pe secunda la 13, omul va iesi din starea de "somn" si va intra in "Marea Trezire", asa cum prevad mayasii. Admitand posibilitatea schimbarii polilor intre ei, putem sa ne imaginam ca din 2012, Soarele va rasari la vest si va apune la est, iar pe masura ce ne apropiem de "punctul zero", cum scrie Barden, ziua lumina se va reduce de la 24 de ore, la 16. Intrarea intr-o alta rezonanata ne va proiecta intr-o dimensiune in care tot ceea ce gandim se va manifesta imediat, stiind deja ca timpul este unitatea de masura care-i permite gandului sa devina realitate!

http://www.2012tehnicidesalvare.ro/

Despre Burebista

     „Boerebistas, barbat get, luand conducerea neamului sau, a ridicat pe oamenii acestia ticalositi de nesfarsitele razboaie si i-a indreptat prin abstinenta si sobrietate si ascultare de porunci, asa incat, in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si Iliria, iar pe celti, cei ce se amestecasera cu tracii si cu ilirii, i-a pustiit cu totul, iar pe boiii de sub conducerea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a nimicit cu desavarsire…” – Strabon, Geographia.
     Nicicand nu au avut tracii, fie ei daci sau de alta sorginte, un lider mai impunator si mai influent decat a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor sai, locuitorii cetatii Dionysopolis, Balcicul de astazi, cei care il numeau cu mandrie “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia”. Este regretabil faptul ca, astazi, sursele care sa ne redea adevarata complexitate a geniului lui Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui rege trac, lipsesc cu desavarsire. Au ramas doar ecourile faptelor sale in operele unora dintre cei mai ilustri istorici antici, acestea fiind, de fapt, singurele date pe care le detinem. Suficient, insa, pentru a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabila a celui care a influentat decisiv istoria in urma cu mai bine de doua milenii.
     Pastrand proportiile, putem compara pe “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia” chiar cu Alexandru Macedon… un lider ce a reusit intr-un timp foarte scurt sa ii uneasca pe cei de un neam cu el, sa supuna semintii indepartate si sa sfarseasca neinfrant in lupta o existenta demna de marile personalitati ale istoriei. Si tot asemenea lui Alexandru Macedon, Burebista a luat odata cu el ceea ce realizase. Ucisi in urma unor comploturi, cei doi monarhi nu au lasat in urma imperiile pe care le creasera, acestea fiind sfasiate si impartite intre cei care le-au urmat la conducere.
Cine a fost, insa, Burebista, care au fost realizarile sale si cine au fost personajele cheie care i-au influentat decisiv actiunile?

     Aproape orice manual de istorie, in special din seria celor post-decembriste, sustinea ca Burebista, marele rege al daco-getilor s-a inscaunat rege in anul 82 i.Hr si a cazut prada unui complot al nobililor in anul 44 i.Hr., acelasi an in care isi pierdea viata, intr-un mod similar, Iulius Cezar. Chiar daca nu sunt departe de adevar, astfel de afirmatii sunt, insa, nesigure. Cu siguranta ca atari probleme nu s-ar fi ridicat daca, din operele istoricilor antici care s-au ocupat cu istoria dacilor, s-ar fi pastrat macar una. Poate cea mai importanta dintre aceste lucrari, “Istoria Getilor”, scrisa de Dion din Prusa (cca 40-120 d.Hr) sau Dion Chrysostomos (Gura de Aur), asa cum mai era cunoscut istoricul antic, mai exista inca in secolul al VI-lea d.Hr., dupa cum afirma un alt istoric important, gotul Iordanes. Chiar daca acesta din urma face o grava confuzie confundandu-i pe goti cu geti, cel mai probabil in ideea de a gasi pentru neamul sau un trecut stralucit, informatiile preluate de acesta din opera lui Dion Chrysostomos sunt in masura sa faca oarecare lumina asupra trecutului lui Burebista: “Apoi, in vreme ce la goti (geti) domnea Buruista, a venit in Gotia (Getia) Deceneu, pe vremea cand Sylla a pus mana pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Buruista i-a acordat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii (getii) au inceput sa pustiasca pamanturile germanilor pe care acum le stapanesc francii”.
     Se intelege astfel ca Burebista domnea deja in anul 82 i.Hr., an in care Sylla lua titlul de dictator la Roma. Ca inscaunarea sa nu putea fi departe de aceasta data o arata insasi durata domniei lui. Numai daca presupunem ca moartea sa a avut loc in anul 44 d.Hr, si avem deja 38 de ani in care Burebista a stapanit peste intregul neam al daco-getilor. Cu atat mai mult daca sustinem acea opinie a istoricilor care afirma ca tragicul sfarsit al regelui dac a avut loc cu putin timp inainte de razboaiele panonice ale lui Octavianus (35-33 i.Hr). Evident, o domnie atat de indelungata nu era ceva neobisnuit pentru lumea antica. Acelasi Iordanes vorbeste de un urmas al lui Burebista, Scorilo/Coryllus, ce a condus destinele dacilor timp de 40 de ani. Teres, regele odrisilor (traci din sudul Dunarii), a trait nu mai putin de 92 de ani, dupa cum sustine istoricul Theopompos, iar contemporanul lui Burebista, Mithridades al VI-lea Eupator a domnit 48 de ani (111-63 i.Hr.). Chiar daca nu il putem alatura regilor din sudul si nordul Dunarii, trebuie amintit si monarhul cu cea mai lunga domnie din istoria omenirii, anticul faraon Pepi al II-lea Neferkare, cel care a stat in fruntea Egiptului pentru nu mai putin de 94 de ani (cca. 2278 – 2184 i.Hr.).
      Nu trebuie uitata, insa, nici acea parte a istoricilor care neaga vehement veridicitatea scrierilor lui Iordanes si implicit ca Burebista ar fi fost un rege al dacilor in anul 82 i.Hr. Opinia acestora se bazeaza pe un document contemporan cu monarhul daco-get, stela ridicata in cinstea diplomatului Acornion din Dionysopolis (Balcicul de azi). Acornion, un apropiat al lui Burebista, este pomenit cu cinste de catre locuitorii Dionysopolisului, ca unul dintre cei mai de seama cetateni, iar printre faptele sale se numara si o misiune diplomatica efectuata undeva intre anii 70-62 i.Hr., la tatal unui important rege dac, in cetatea Argedava (o locatie inca neidentificata, aflata probabil undeva pe cursul raului Arges). De aici si pana la supozitia ca este vorba de o misiune pe langa tatal lui Burebista, nu a mai fost decat un pas, ceea ce ar echivala cu o restrangere substantiala a anilor de domnie ai acestuia. Informatia este, insa, supusa unor opinii total divergente in randul oamenilor de stiinta, nu putini fiind aceia care sustin ca regele la care soseste Acornion in calatoria sa este chiar Burebista. De altfel, prietenia durabila si ajutorul reciproc dintre cei doi sunt bine cunoscute. Mai mult, razboaiele lui Burebista cu celtii, care au loc in jurul anului 60 i.Hr., se petrec dupa unirea triburilor dace, eveniment care nu putea fi realizat intr-un timp extrem de scurt. Cu siguranta, insa, ca faptele marelui rege sunt mult mai importante decat biografia sa inca neelucidata.
      Premizele pentru o unire a triburilor dacice intr-un singur neam erau deja create in momentul venirii la tron a lui Burebista. Izvoarele vremii arata, fara putinta de tagada, o migratie a clasei razboinice dace din nordul Dunarii catre Transilvania, acolo unde se naste un puternic centru politico-religios al stramosilor nostri. In Germania, Ariovistus incercase unirea triburilor germanice impotriva Romei, in timp ce Mithridades al VI-lea Eupator intemeiase in Asia Mica un stat puternic si intins, ce se dorea un adversar pe masura Cetatii Eterne. Roma isi amplifica tendintele expansioniste si chiar si la celti si la tracii sud-dunareni aparusera tendintele de unificare. Dacilor nu le lipsea decat un lider de geniu, iar acesta s-a dovedit, cu prisosinta, Burebista.
     Este cert ca denumirea de rege in lumea barbara desemna, mai degraba, un sef de trib sau al unei uniuni de triburi. Faptul ca Burebista este numit “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia” (un fel de rege al regilor) nu poate insemna decat ca el reusise sa se impuna in fata liderilor locali si sa ii supuna pe acestia sub o singura conducere, fapt nemaintalnit in lumea tracilor. Este foarte posibil ca Burebista sa nu fi avut de infruntat fiecare trib dacic ci, mai degraba, sa fi realizat o mare unire a unor uniuni de triburi deja existente. Ca dovada faptul ca, dupa moartea sa, Dacia ce Mare se imparte in patru, apoi cinci parti, conduse de lideri mai putin insemnati, probabil urmasii sau chiar sefii uniunilor de triburi supuse. Dar unirea dacilor intr-un singur neam nu era decat primul pas din tumultuoasa domnie a lui Burebista.
     Asa cum anticipase Herodot, tracii uniti puteau fi cel mai puternic dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalti doi colosi ramasi in lupta pentru Europa, odata cu moartea lui Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus si Cezar. Armata sa numara circa 200.000 de luptatori “ticalositi de nesfarsitele razboaie”, suficient cat sa il faca un rival de temut chiar si pentru Roma. De altfel, Burebista nu se teme sa ii infrunte pe gali, pe germanici si chiar pe romani. In lupta data intre anii 73-72 i.Hr de guvernatorul Antonius Hybrida cu locuitorii Histriei, locuitori sprijiniti de o armata de barbari, prezenta lui Burebista ca adversar al romanilor este una cat se poate de probabila. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma si, totodata, prima dovada pentru el ca romanii nu sunt invincibili. Luptele cele mai aprige se dau insa cu celtii razboinici aflati pe teritoriul Daciei.
     O succesiune a bataliilor date de Burebista este greu de realizat. Putinele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales ca el nu intra in atentia istoricilor greco-romani decat in momentul in care era evident ca Dacia devenise o problema spinoasa pentru “lumea civilizata”. Cel mai probabil, Burebista a declansat razboiul impotriva boiilor si tauriscilor aflati sub conducerea lui Critasiros in dorinta de a elibera vestul Daciei de amenintarea si jafurile continue ale celtilor. Insusi Strabon afirma ca, dupa ce cucerisera Roma in anul 390 i.Hr, si dupa izgonirea lui de catre romani “boiii se stramutasera langa Istru, traind amestecati cu tauriscii si razboindu-se cu dacii, pana cand acestia le-au sters neamul de pe fata pamantului”. Acelasi Strabon sustine ca Burebista a “pustiit pe celtii care erau amestecati cu tracii si cu ilirii si a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci”. Atat de crunta a fost razbunarea lui Burebista incat pamantul celtilor boii, anarti si taurisci a ramas loc de pasunat pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar si Strabon se lasa uneori purtat de exaltare. Faptul ca boiii nu au fost exterminati, asa cum sustine istoricul antic, o confirma insusi Iulius Cezar, cel care ii descrie pe celtii supravietuitori incercand sa scape de napasta dacilor si cautand aliante cu triburile galice pentru a prada din nou. In plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de astazi.
     Nu la fel stau lucrurile si cu scordiscii aflati la gurile Tisei. Fosti aliati ai dacilor in campaniile de jaf de la sudul Dunarii, ei devin adversari ai lui Burebista si sunt aproape stersi din istorie de uriasa armata a dacilor. Ca astfel au stat lucrurile, o poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat ca, atata vreme cat Roma era principalul advesar al lui Burebista, acesta sa fi incercat o campanie impotriva latinilor stiind ca poate fi impresurat de celtii cei razboinci si imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un razboi pe cel putin doua fronturi, astfel ca, o campanie indreptata initial spre celti si apoi spre cetatile de la Marea Neagra si catre Balcani este cea mai plauzibila desfasurare a lucrurilor.
     Cele mai sangeroase lupte ale lui Burebista se incheiasera. Dacia fusese eliberata de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea sa in fruntea dacilor era departe de a se fi incheiat. Ducand o politica expansionista demna doar de marii luptatori ai Antichitatii, el isi indreapta atentia catre bogatele colonii grecesti de la malul Marii Negre. In anul 55 i.Hr, cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleaca in fata dacilor. Urmeaza Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din temelii cetatea ce cutezase sa il infrunte), Tomisul si Mesembria. Alte cetati refuza lupta si se predau pasnic, asa cum se intampla cu locuitorii Dyonisopolisului. Muntii Haemus sunt si ei trecuti in stapanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu Roma parea inevitabil.
     Sfidand practic pericolul, Burebista intreprinde campanii de jaf in Macedonia si Iliria, acolo unde romanii se vad nevoiti sa se recunoasca infranti. Mai mult, monarhul dac incearca sa influenteze politica Romei si se implica puternic in razboiul dintre Pompei si Cezar. Acelasi Acornion din Dyonisopolis este omul care negociaza din umbra cu Pompei in favoarea dacilor. Privita astazi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, insa, una cat se poate de logica la momentul respectiv. Cezar avea toti sortii impotriva sa. Pierduse prima batalie impotriva lui Pompei, iar acesta din urma se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, intr-un discurs public el lasa de inteles ca se baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul sa fie puternicul sustinator al romanului daca nu dacul Burebista?
      Istoria nu este, insa, una previzibila. Desi o armata numeroasa a dacilor marsaluia in ajutorul lui Pompei, Cezar anticipase pericolul si atacase fara sa mai stea pe ganduri. La Pharsalos, el obtine o victorie ce avea sa schimbe fata lumii pentru totdeauna. Nu putem decat sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca razboinicii daci ar fi ajuns la timp in ajutorul lui Pompei. Drept raspuns, noul lider al Romei nu se gandea decat la razbunare. In Macedonia, el maseaza o armata uriasa, circa 150.000 de legionari, cu mult mai mult decat i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul sau gand era acela de a da o lectie cutezatorului rege dac. Nu apuca sa isi duca planul la indeplinire. Este ucis in anul 44 i.Hr, in urma unui complot al senatorilor. La scurt timp, Burebista cade prada unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care ii supusese. Dacia este sfasiata aproape imediat in patru parti, apoi in cinci, asa cum ne spune istoricul Strabon. In Transilvania, acolo unde preotul Decenu preluase puterea regelui si acolo unde se gasea cea mai puternica factiune dacica, avea sa se nasca, cat de curand, un alt rege pe masura lui Burebista… nimeni altul decat Diurpaneus – Decebal. El, marele rege Burebista, isi ocupase deja locul printre zeii neamului sau.
http://www.descopera.ro/

Darsii

Darsii
     Despre darsi nu se cunosc decit unele menţiuni succinte  şi nu suficient de clare. Istoricul antic Apian ii menţionează alături de unele seminţii din Illyria, fiind consideraţi a avea o descendenţă comună cu dardanii, moesii, partenii si alţii.
     Este posibil ca darsii să fie unul si acelaşi neam dacic al dersailor, o ramificaţie a odomanţilor  sau poate a edonilor, care locuiau pe malul sting al cursului inferior  al  rîulul   Strymon.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Dionii

Dionii
     Unul dintre importantele neamuri din Muntii Rodopi, asezati în numar mare, pe cursul superior al râului Nestos (Mesta), asa cum precizeaza în sec.V îe.n. Tucidide. Li se mai spunea si machairophorii, adica "purtatorii de sabii scurte si încovoiate". Dionii se numara printre triburile trace care si-au pastrat independenta fata de regatul odrisilor, angajându-se în armata lui Sitalkes.
     Unii istorici considera pe dioni o ramura a bessilor, care urmare a denumirii de diobessi folosita de Plinius cel Batrân, în Istoria naturala, denumire care desemna populatia traca din preajma izvoarelor si de pe cursul superior al Fluviului Hebrus. 
     Dupa parerea lui V.Pârvan, dioii mentionati de Tucidide ar putea fi identificati cu o populatie dacica. Staruinta cu care revine totusi în izvoare localizarea dionilor între Srtymon si Hebrus pare sa nu lase nici o îndoiala asupra originii lor sud-tracice.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Dimensii

Dimensii

Trib trac ce se pare ca au avut drept centru, localitatea Dimum (azi Belene), de la care li se trage numele.

Al. Suceveanu, Piarensii si Dimensii, in Magazin istoric, anul XI, nr. 3 (120), mar., 1977, p. 51.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Derronii

Derronii
     Trib tracic nementionat de izvoarele literare antice si identificat de savanti cu ajutorul monedelor de argint pe care le-a emis între anii 520-500 î.e.n. Sunt cunoscute 2 tipuri principale de monede, în greutate de cca. 40,5 g (dodecadrahme) - cele mai grele dintre emisiunile triburilor tracice - sau de cca. 28 g (octodrahme), cu legenda derro (în transcriere latina). Monede de acest fel sunt prezente în tezaurele de la Ishtib (sudul Iugoslaviei), Velicikovo (Bulgaria) si din Egipt, unde apar împreuna cu alte emisiuni monetare, gasite la Fayum, Zagazig si Asyut (ultimul tezaur - descoperit în 1968-1969).   
     Deoarece unii scriitori antici, printre care se numara Strabon si Pomponius Mela, vorbesc despre un munte Derris, situat în Sithonia, în partea centrala a Peninsulei Chalcidice, n-ar fi exclus ca derronii, daca tinem seama de activitatea lor monetara, sa fi locuit într-o zona din vecinatatea acestuia, nu prea departe de regiunea miniera a Pangeului (azi în Grecia).
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Dantheletii

Dantheletii

     Herodot îi situeaza pe dantheleti la izvoarele Strymonului (Struma), dar Strabon îi localizeaza, împreuna cu corallii, si bessii, între Muntii Haemus si Pont. De la istoricul grec Polibiu (203-120 î.e.n) aflam ca regele macedonean Filip V a întreprins, în anul 183 î.e.n., o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor, bessilor, si ale dantheletilor, jefuindu-le satele si locuintele. Împreuna cu dardanii si scordiscii, dantheletii au atacat în anul 85 î.e.n. Macedonia, fiind respinsi de generalul roman Sylla.
     Mai târziu bastarnii au pustiit tinuturile dantheletilor, condusi pe atunci de un rege orb, Sitas. În sprijinul lor, dupa cum relateaza Dio Casius, a venit în anul 29 î.e.n., Marcus Licinius Crassus, care a urmarit pe bastarni pâna la gurile Dunarii. De la acelasi istoric mai aflam ca bastarnii i-au atacat din nou pe dantheleti, razbunându-se pentru cele îndurate de pe urma romanilor.
     Împreuna cu scordiscii, dantheletii au întreprins, în anul 16 î.e.n., o campanie de jaf în Macedonia. În epoca Imperiului roman, teritoriul dantheletilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale provinciei Tracia.
     Numele lor apare si în Tabula Peutingeriana. Ca soldati, dantheletii sunt mentionati în legiunile romane de pe limesul de la Rhin.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

miercuri, 10 noiembrie 2010

Pustnicul Zosima

     Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor - Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 - 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.
Citat conversatie:
"Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
-
Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
- O să fie mare măcel în oraşe
(*).
O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.Fratele I. a insistat să afle mai mult:
- Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
- O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat."


* Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.

Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.

http://blog.pustniculdigital.info/articole/228/

Tracia si tracii

     Informaţiile despre Tracia şi traci sunt mai numeroase după ce colonizarea greacă ia amploare (sec. VII-VI), fenomen urmat de o mai bună cunoaştere de către greci a neamurilor barbare cu care au venit in contact direct. Teritoriul Traciei este destul de vag conturat de izvoarele scrise. S-ar putea ca prima menţiune a Traciei să fie în tabliţele linearului B, pe care apare un nume tre-ke-wi care se crede că ar putea fi numele vechi al Traciei. Hecateu, în sec. al VIII-lea a. Chr., precizează că limita nordică a Traciei este Istrosul. Potrivit lui Herodot, Scithya începe de la Istru în sus, dar Herodot  pare a avea în vedere doar gurile de vărsare ale fluviului. Tucidide, în sec. 5, îi localizează pe traci între Muntii Rodopi şi Munţii Haemus, iar pe geţi dincolo de Haemus, fără a preciza limita lor nordică.  Scylax din Carianda, un autor din sec. al IV-lea,  localizează Tracia între Strymon şi Istru. Pliniu cel Bătrân, în sec. I p. Chr., este mult mai riguros şi precizează graniţele Traciei ca fiind la N- Istrul, la S- Marea Egee, la est- Pontul Euxin. Graniţa vestică nu este precizată, iar coloniile Histria, Tomis şi Callatis sunt considerate a fi parte integrantă a Traciei.
     Constatăm deci că izvoarele plasează Tracia, deci şi pe traci, într-o zonă care nu depăşeste spre nord linia Dunării. În ciuda izvoarelor antice care-i plasează şi pe geţi adeseori la sud de Dunăre, azi se vorbeşte frecvent în literatura de specialitate despre Tracia ca mergând spre nord până în Carpaţii nordici. Tucidide, în sec. 5, spre exemplu, spune că dai de geţi imediat ce treci Munţii Haemus şi că ei se învecinează cu sciţii, fără a preciza graniţa dintre ei. Este foarte probabil că, în timp geţii, să se fi extins spre nord, peste Dunăre căci izvoarele mai târzii, Strabon de exemplu, care a trăit în sec. I a. Chr.-I p.Chr. ne spune că ei locuiesc de o parte şi de alta a Dunării, amestecaţi cu tirageţii şi cu bastarnii.
     Tot Strabon precizează ca dacii şi geţii vorbesc aceeaşi limbă şi-i localizează în spaţiu pe unii şi pe ceilalţi. El precizează că dacii populează partea superioară a Dunării care se numeşte Danubius, cea situată în apropierea germanilor, iar geţii locuiesc pe Istru, adică cursul inferior al Dunării şi zona dinspre Pont. El explică într-un fel şi de ce geţii sunt mai des pomenţi de autorii antici: sunt mai bine cunoscuţi pentru că adesea trec la sud de Istru, unde trăiesc amestecaţi cu tracii şi misii. In concluzie, cel puţin în perioada  timpurie, tracii (inclusiv geţii despre care Herodot spune clar că sunt traci) sunt localizaţi pe teritoriul actual al Bulgariei, nordul Greciei şi în Dobrogea, râurile de-a lungul cărora vieţuiesc fiind Strymon (Struma), Axios (Vardar), Oiscos (Isker), Hebros (Mariţa), Nestos (Mesta). Tracia are ca vecini pe illyri spre vest, pe cimerieni si apoi pe sciţi spre NE şi pe greci spre S.
     Neamurile trace menţionate de izvoarele scrise sunt foarte numeroase, peste 100, dar despre multe dintre ele nu ştim mai nimic, ele fiind uneori doar localizate în spaţiu. Herodot spune că tracii erau cei mai numeroşi după inzi. Izvoarele devin mai explicite de abia după 480 i.e.n. când se pun bazele unui stat trac incipient, regatul odrisilor.
În nordul actualei Bulgarii, mai precis între Munţii Haemus şi Dunăre sunt pomenite următoarele neamuri tracice:
     1. Tribalii-localizaţi între Morava şi Isker, doi afluenţi sudici ai Dunării. Acest neam a rămas în amitirea scriitorilor antici datorită faptului că au refuzat autoritatea regelui odrisilor Sitalkes care a pornit război împotriva lor în 424 a. Chr., iar ulterior, în 339, au avut obrăznicia de-a pretinde regelui Macedoniei, Filip II, o parte din prada luată de la sciţi cu ocazia expediţiei împotriva lui Atheas. Impotriva acelorasi tribali, Alexandru Macedon va face o expeditie in 335 a. Chr.
     2. Tot între Dunăre şi Haemus, la dreapta tribalilor, sunt atestaţi moesii sau misii. Unii dintre ei ar fi ajuns în împrejurări rămase neprecizate chiar în Asia Mică şi ar fi fost aliaţi ai troienilor în războiul cu aheii. Din aceasta vreme se cunoaste si un rege al misilor, Telefos. In general, izvoarele ni prezintă ca trăind amestecaţi cu geţii şi tribalii. De la Florus a rămas o anecdotă despre ei care ni înfăţişează ca pe cei mai barbari dintre barbari. El ne spune că înainte de da o luptă cu romanii guvernatorului Macedoniei, Marcus Licinius Crassus, în 29-28 i.e.n. au adus jertfă zeului lor un cal şi au promis că vor mânca măruntaiele romanilor învinşi. Strabon ii înfăţişează ca buni războinici şi spune ca unii dintre ei, numiţi theosebi sau kapnobaţi, ar fi lacto-vegetarieni şi ar refuza să aibă legături cu femeile. Este posil să fie vorba de o sectă de anahoreţi.
     3. Trizii (terizii) şi crobyzii sunt plasaţi între Jantra şi litoralul pontic, în sudul Dobrogei. Si unii şi alţii sunt atestaţi de Istoriile lui Herodot care spune despre ei că împărtăşesc credinţa în Zalmoxis şi în nemurire, motiv pentru care benchetuiesc la înmormântări. Este cunoscut şi un rege al crobyzilor din sec. 3 a. Chr.,  Isanthes, despre care se stie ca a fost frumos, bogat si desfranat.
In zona Macedoniei de azi, şi zona centrală şi sudică a Bulgariei, între Munţii Haemus şi Rodopi, pe malurile Axiosului, Strymonului, Nestosului şi Marţei sunt localizaţi:
     4. Peonii-situaţi între izvoarele Moravei şi Vardarului, azi în Macedonia. Iliada îi aminteşte printre aliaţii troienilor. Herodot arată că femeile lor aduc adesea jertfe zeiţei Artemis. Unii scriitori antici spun că peonii ar illyri.
     5. Dentheleţii- au ocupat cursul superior şi mijlociu al Strymonului. Avem puţine informaţii despre ei. Cassius Dio consemnează că în sec I i.e.n. atacă împreună cu vecinii lor, scordiscii şi jefuiesc provincia Macedonia.
     6. Serdii locuiau la izvoarele Iskerului, în jurul actualului oraş Sofia, care în antichitate se numea Serdica. Informaţiile despre ei sunt destul de târzii, Cassius Dio spunând ca au fost cu greu supuşi de romani.
     6. Satrii şi besii au locuit de-o parte şi de alta a Nestosului. Besii erau un subneam al satrilor. Herodot spune că satrii ar fi avut un oracol al lui Dionysos. Oracolele erau rostite , întocmai ca la Delphi , de o preotesă şi erau interpretate de besii. Strabon spune despre besii că erau denumiţi tâlhari, că locuiesc în colibe şi duc o viaţă oropsită. Având în vedere că locuiesc într-o zonă cu multe resurse metalifere, se pare că aveau ca ocupaţie de căpătâi metalurgia. Acesta este probabil şi motivul pentru care, după ce au fost înfrânţi de tatăl lui Augustus, au fost colonizaţi în sec. 1 a. Chr. în Dobrogea, unde le este semnalată prezenţa de către Ovidiu.
     7. Trausii erau situaţi între Nestos şi Hebros. Herodot spune despre ei ca au obiceiul de a plânge la naşterea unui copil şi dea a se bucura şi glumi la înmormântări, pentru că moartea îl scapă pe om de nenorociri.
     8. Odrisii locuiau pe Valea Hebrosului. Au fost cei mai bine cunoscuţi dintre traci căci au reuşit să-şi întemeieze un intins regat care, în sec. 5-4 i.e.n. a constituit un factor de putere în Pen. Balcanică
In nordul actualei Grecii şi în partea europeană a Turciei sunt amintite următoarele neamuri tracice:
     9. Migdonii, plasati între gurile de vărsare ale Axiosului şi Strymonului
   10. Odomanţii, locuiau între gurile de vărsare ale Strymonului şi Nestosului. Sunt pomeniţi de Aristofan în comedia Acarnienii ca practicând circumcizia.
   11. Ciconii, populau coastele Marii Egee , între gura Nestosului şi cea a Hebrosului
   12. Apsintii, locuiau malul Propontidei (Marea Marmara) care corespunde parţii europene a Turciei de azi. Aveau un zeu, Pleistoros,  poate al războiului, căruia îi aduceau jertfe umane
   13. Sintii, locuiau în Insula Lemnos
 Unii traci, potrivit izvoarelor, ar fi ajuns să se stabilească în Asia Mică, pe coastele de NV. Sunt pomeniţi a se fi asezat aici misii, apoi phrygii sau brygii (Strabon). In sec. 7, spune Herodot,  se instalează, în locul phrygilor, bithynii care initaial au locuit pe valea Strymonului şi care se numeau strimoni.




Gh. Stefan (coord.), Izvoare privind istoria României, vol. I, Bucuresti, 1964
Hristo Danov- Tracia antică, Bucureşti, 1976.
Istoria romanilor (tratat Academia Romana), vol. I, Bucuresti, 2001

Aparitia Istorica a tracilor

     Istoria îndepărtată a tracilor este destul de dificil de reconstituit. Este, în primul rând, greu de precizat momentul în care tracii s-au separat şi diferenţiat ca etnos din marea masă a populaţiilor indo-europene. Părerile sunt foarte diferite. Cei mai mulţi dintre istoricii români şi bulgari consideră că separarea tracilor a avut loc încă din epoca bronzului, când ar ar fi apărut aşa zişii traci timpurii. 
     Există şi voci foarte optimiste (care se înscriu în curentul tracoman), care au curajul de a vorbi despre proto-traci încă de la sfârşitul neoliticului, în ciuda faptului că izvoarele arheologice, singurele de care dispunem, nu sunt capabile să stabilească etnicul unei culturi materiale şi în pofida faptului că epoca de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului şi epoca bronzului nu prezintă elemente de omogenitate a culturii materiale care ar putea fi, eventual, expresii ale unei omogenităţi etnice sau  lingvistice. Cei mai realişti dintre cercetători consideră că momentul în care din blocul indo-european s-au individualizat grecii trebuie să fi fost foarte apropiat de cel în care s-ar fi individualizat şi alte populaţii balcanice, precum illyrii şi tracii. Izvoarele scrise îi atestă pentru prima oară pe traci foarte târziu. Cele mai timpurii izvoare sunt Iliada şi Odiseea, poeme homerice scrise cândva în sec.IX (Herodot este acela care-l plasează pe Homer pe la 850 a.Chr.), dar care fac referire la războiul dintre ahei şi troieni care a avut loc cândva în jur de 1200 i.e.n., deci la sfârşitul epocii bronzului, începutul epocii fierului (graniţa dintre cele 2 epocii fiind undeva în intervalul 1200-1100 a. Chr. 
     In acest război sunt amintite ca participante şi cateva neamuri tracice, peonii, ciconii spre exemplu ca aliaţi ai troienilor. Tot în sec. al XII-lea, izvoarele asiriene vorbesc pentru prima oară depre o populaţie nouă aşezată în Anatolia şi numită de aceste izvoare musku. Se pare că este vorba de un neam tracic, acela al frigienilor.Cele două izvoare ne dau certitudinea că pe la 1200 există deja traci, deci este posibil ca ei să existe chiar mai devreme de această vreme, dar să fie ignoraţi.
     Istoria Peninsulei Balcanice în sec. XIII-XI este puţin cunoscută în condiţiile în care izvoarele scrise sunt foarte puţine. Grecia continentală este singura care dispune de unele informaţii scrise care se adaugă izvoarelor arheologice. Este vorba de vestitele şi preţioasele tăbliţe de lut scrise în linear B, cele mai multe descoperite la Pylos. In Grecia se dezvoltă, începând cu jumătatea sec. 16 i.e.n. o civilizaţie de excepţie, civilizaţia miceniană, care ocupă ceea ce se numeşte bronzul târziu, respectiv helladicul târziu. Creatorii acestei civilizaţii sunt aheii care vorbesc o limbă întrucâtva înrudită cu greaca de mai târziu, ahei care, începând din sec. 13 mai ales, duc o politică expansivă în bazinul egeean, fapt evidenţiat în primul rând de izvoarele egiptene care adesea îi amintesc sub numele de ahaiuşa sau akaivaşa pe cei din ţările mării, adică pe ahei. In cadrul activităţilor expansive se evidenţiază pregnant războiul de cucerire al Troiei, lung de 10 ani.
     O serie de arheologi, pe baza unor descoperiri arheologice coroborate cu izvoarele scrise egiptene care amintesc in cateva randuri de o invazie a popoarelor mării, au creat pentru secolelele XIII-XI un tablou caracterizat printr-o mare migraţie, marea migraţie egeeană, care ar fi avut consecinţe dramatice. Această mare migraţie a ajuns la un moment dat o temă obsesivă a literaturii arheologice din sec. al XX-lea, devenind un mit al acestui secol. Cercetători de valoare au crezut în acest mit: Wolfgang Kimmig, Istvan Bona, Amalia Mozsolics, Miliutin Garasanin. De fapt, totul ar fi început de undeva din centrul Europei, cândva în Br. D (1400-1200), datorită faptului că purtătorii culturii mormintelor tumulare (Hugelgraberkultur) s-ar fi deplasat înspre SE, antrenând în migraţie o serie de alte populaţii întîlnite în cale. Urmările acestei migraţii ar fi fost colapsul civilizaţiei miceniene, dispariţia regatului hittit, pustiirea Siriei şi Palestinei. Printre populaţiile antrenate în migraţie ar fi fost si populaţii din zona Dunării Mijlocii şi Inferioare. Un rol important l-ar fi avut tracii (potrivit literaturii bulgare şi româneşti) sau illyrii, potrivit literaturii sarbo-croate. Cu această ocazie, tracii ar fi ajuns să se aşeze si în Asia Mică. Fenomenul afectează până şi Egiptul , unde, pe vremea lui Ramses al III-lea (1198-1166), au avut loc puternice atacuri ale popoarelor mării, care, înainte, au pustiit şi distrus pentru totdeauna oraşul sirian Kadeş. Aceste popoare au parcurs drumul în care, războinicii având alături de ei şi familiile lor. Printre cei pomeniţi sub numele de popoarele mării se numără filistenii, şardana, sekeliş, turusa, zecher.
     Teoria migraţiei egeene a fost în mare măsură demontată de N. Sandars, iar azi această temă a fost practic abandonată, existând doar rari nostalgici. Sigur că realmente inspre 1200 are loc colapsul civilizaţiei miceniene şi tot pe la aceeaşi dată dispare regatul hittit. Prăbuşirea civilizaţiei miceniene se pare că s-a datorat mai curând unor factori interni, foarte probabil tot unui neam grec, acela al dorienilor, care sunt cei care au profitat de pe urma colapsului. Unii istorici cred că la dezastru ar fi putut contribui şi o lungă perioadă de secetă care a afectat radical economia agrară a Greciei, de altfel destul de precară. Oricum, un lucru este foarte clar: in spaţiul Greciei există indubitabil o continuitate lingvistică şi etnică. Miceniana cunoscută din tabliţele linearului B este  clar înrudită cu greaca clasică. Numele unor divinităţi greceşti este aproape identic în tăbliţele linearului B ca şi unele cuvinte. Spre exemplu pa-si-reu, care în miceniană însemna demnitar, a dat în limba greacă basileu, care inseamna rege. In timpul ultimului rege hittit, Suppiluliuma al II-lea, imediat după 1200, arhiva din Hatusa este incendiată, iar unele oraşe ale regatului sunt şi ele incendiate. Dar regatul hittit este în criză de pe la 1220, când, pe vreea penultimului rege, Arnuwanda al III-lea, unele căpetenii locale dau semne de insolenţă şi-şi revendică independenţa. Aceasta ne face să credem că este posibil ca prăbuşirea regatului să se datoreze tot unor factori interni, nicidecum unei migratii devastatoare.
     Argumentaţia  arheologică a marii migraţii egeene se bazează mai ales pe răspândirea unei specii ceramice est balcanice, cunoscută din România şi Bugaria ca fiind tipică hallstattului timpuriu, ceramica imprimată cu pastă albă, pe spaţii destul de largi, din zona Dunării mijlocii şi Pen. Balcanică şi până în Asia Mică (ceramica de la Troia VII b 2 este pusă în legătură cu migraţia frigienilor în Asia Mică).  Este foarte probabil ca ceramica imprimată să se fi răspândit ca o modă pe spaţii largi. Oricum, prezenţa ei în Grecia sau în Asia Mică s-a dovedit a fi mult prea sporadică, departe de a fi un fenomen atât de important. Al doilea argument de natură arheologică este răspândirea unor spade de tip central şi est european (spadele cu limbă la mâner) pana departe,  în Creta şi Siria. Este foarte posibil, însă, ca aceste spade să se fi răspândit pe spaţii foarte largi pentru simplul motiv că erau mult mai eficiente. Azi teza migraţiei egeene a fost practic abandonată. De altfel, în Grecia, între civilizaţia miceniană şi cea post miceniană există mult mai multe elemente de continuitate decât de discontinuitate.
     În concluzie, tracii există cu siguranţa în jur de 1200, ba chiar se poate avansa ideea credibilă  că ei se individualizaseră din masa populaţiilor ce locuiau Europa cam în aceeaşi vreme cu strămoşii grecilor, micenienii, cândva în bronzul târziu. Orice încercare de a-i data mai devreme de bronzul târziu nu-şi poate găsi argumente credibile. Unele neamuri tracice, mysii, care au dat numele unei provincii din Asia Mică- Mysia, şi frigienii spre exemplu,  este posibil să fi pătruns din diferite motive în Asia Mică, dar nu este vorba de un fenomen de masă căruia să i se datoreze prăbuşirea regatului hittit.


Gh. Stefan (coord.), Izvoare privind istoria României, vol. I, Bucuresti, 1964
Hristo Danov- Tracia antică, Bucureşti, 1976.
Istoria romanilor (tratat Academia Romana), vol. I, Bucuresti, 2001.

marți, 9 noiembrie 2010

Crobizii

Crobizii
     Judecând dupa marturiile lui Herodot, Pseudo-Skymnos, Hecateu, Ptolomeu, Athenaios si ale autorului, ramas necunoscut, al Periplului Pontului Euxin, crobizii sunt un neam tracic care locuia la sud de Dunare (Hecateu), fie între Tomis si Callatis (Strabon) fie lânga Dionysopolis (Pseudo-Skymnos).
     Aceasta localizarea îi face pe învatatii moderni sa-i considere geti, locuitorii principali ai tinutului dintre muntii Carpati si Haemus. V. Besevliev, renumit lingvist bulgar, considera ca toponimele terminate din dina (Adina, Amlaidina - astazi probabil localitatea 23 August din Constanta si Mangalia - si Asbolodina - mentionata în teritoriul callatian) pot fi atribuite crobizilor, ceea ce, dupa cum se vede, ar coincide cu localizarea acestora de catre Strabon.
     Despre istoria acestora nu stim decât ca au avut un conducator, Isanthes renumit pentru frumusetea, puterea si bogatia lui (marturia se gaseste la istoricul Phylarchos si la Athenalos). Lexicograful bizantin Suidas le atribuia credinta în nemurirea sufletului, larg raspândita la neamurile getice.

Al. Suceveanu, Crobizii, in Magazin istoric, anul X, nr. 8, (113), august, 1976, p.44
 I. C. Dragan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Cotensii

Cotensii
     Trib mentionat de Ptolomeu în rândul principalelor neamuri geto-dacice. Geograful grec îl dispune, ca si pe cel al buridavensilor, la sud de ratacensi, caucoensi si biefi. Dealtfel, V. Pârvan îi si numeste enigmaticii cotensi si îi localizeaza în E Daciei, respectiv în S-Moldovei.
     Cercetarile arheologice din aceasta parte a Daciei pledeaza pentru includerea cotensilor printre neamurile de origine geto-dacica

Constantin Preda, Tyragetii, in Magazin istoric, Anul XI, nr. 4 (121), apr., 1977, p. 33, p. 49.
 I. C. Dragan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976
Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti,1982
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Corpilii

Corpilii
     Populatie locuind la est de Muntii Rodopi si pe cursul Inferior al riului Hebrus (Marita de azi),  mentionati de numeroase izvoare antice (Strabon, Appianus, Herodianus, Solnius etc.). V. Pârvan era de acord cu savantul german Norbert Yoki care „compara pe buna, dreptate numele poporului tracic din Rhodope Oriental, corpiloi, cu marele neam getic din nordul Dunarii „carpoi". 
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Costobocii

Costobocii
    
     Uniune de triburi dacice libere, care au locuit in nordul si nord-estul Daciei, menţionata de Ptolemeu (III, 8, 3). Apartenenta lor etnica la neamul trac este dovedita arheologic ei fiind creatori culturii Lipita, o cultura prin excelenta dacica. Descoperirile arheologice localizeaza costobocii, in nord-est, aria lor de raspindire fiind bazinul superior si mijlociu al Nistrului, bazinul superior al Prutului, regiunea Stanislav, Lvov si Cernauti, din vestul Ucrainei pina in Maramuresul istoric si Bucovina.
     Costobocii se impun, pe plan istoric,  in special in secolul II en cind incep o nesfirsita serie de incursiuni in imperiul roman. Cel mai puternic atac este cel din anul 170 (vezi harta) cind patrund in Moesia, Thracia si Macedonia si ajung pina in Ellada in orasul Eleusis. Trecera costobocilor prin Dobrogea este mentionata in doua epitafe descoperite la Adamclisi. Dupa respingerea lor din imperiu, romanii i-au indemnat pe asdingi (trib germanic al vandalilor) sa ii atace pe costoboci. In urma loviturilor suferite in anii 170-172 o parte dintre costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic iar o parte au ramas sa convietuiasca cu noii veniti de neam germanic si cu sarmatii. Nordul Moldovei a fost dominat de costoboci pina in anul 170 cind acest control a fost preluat de carpi.
     Prin actiunile lor,  costobocii au fost adversari redutabili ai Imperiului Roman.
Harta  incursiunii  costobocilor  in  imperiul  Roman  din  anul 170

Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 189-190
Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. II, D-L, coord. Constantin

Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, p. 363-364;
        Sever Dumitrascu, Regele Pieporus si actiunea costobocilor din secolul II. Un istoric al problemei, in Sargetia, XX, 1986-1987, p.106-110;
        Nicolae Gostar, Ramura nordică a dacilor-costobocii, Buletinul Universitătii Babes-Bolyai, Cluj, I, 1956, p.183-199;
       Nicolae Gostar, Numele si originea costobocilor, in Cercetări istorice, 1, 1970, 109-117;
      Ghe. Bichir, Costobocii, in Magazin istoric, anul X, nr. 4 (109), apr. 1976, p.16.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Felicitari Valentine's Day

Felicitari 8 Martie

Felicitari Halloween

Felicitari Craciun

Felicitari Anul Nou