Edonii
Important trib tracic, alcatuit din trei ramuri: edonii, sithonii si mygdonii. Asa cum informeaza Strabon , au locuit initial tinutul de pe linga fluviul Axios (Vardar), ce cobora pina la Pella, capitala regatului macedonean, si pina la mare (Tucidide). Edonii s-au stabilit apoi la rasarit de valea fluviului Strymon si la nord de muntele Pangaios (Pangeu), pe linga lacul Bolbeis (azi Holvi, in Grecia) si in preajma partii centrale a peninsulei Chalcidice. Intre aprox. 500-480 i.e.n .au emis octodrahme de argint cu o greutate de peste 28g si cu o legenda in limba greaca: GETAS REGELE EDONILOR. Pe avers erau reprezentati un personaj cu barba in picioare si doi boi, iar pe revers, un patrat adincit impartit in patru.
Asemenea monede au fost gasite in doua tezaure, unul intre Antiohia si Laodiceea ad Mare si al doilea pe fluviul Eufrat, in Mesopotamia. Informatiile lui Herodot in legatura cu zidirea de catre tiranii Miletului a unei cetati la Myrkinos, in tinutul edonilor, la inceputul sec V i.e.n. justifica ipoteza ca milesienii aveau interese in tinutul edonilor si explica raspindirea emisiunilor lor monetare foarte departe de Tracia. Orasul Eunea Hodoi ( Noua Drumuri) pomenit de Herodot, este atribuit de Tucidide, edonilor. Orasul a avut de infruntat atacurile atenienilor, thasienilor si cele ale regatului macedonean. Prima incercare ateniana (465 ien) a suferit un esec caci cei 10000 de atenieni si aliati au fost invinsi la Drabescos de catre tracii edoni, iar sefii grecilor Sophanes si Leagros au fost ucisi. In 437 ien atenieni reusesc sa cucereasca orasul sub comanda lui Hagnon si intemeiaza aici colonia Amphipolis, alungindu-i pe edoni. Ulterior orasul a devenit principalul atelier de batut monede de aur si argint, emise in mari cantitati. Un alt mare oras al edonilor a fost Crenides in Tracia. Filip II i-a schimbat numele in Philippi a instalat si aici un atelier de batut monede.
Dupa batalia de la Pydna (168 i.e.n.) cind macedonenii au fost batuti de romani, edonii au intrat in alcatuirea primei regiuni a Macedoniei organizata de romani transformata ulterior in provincia Macedonia. Tot Strabon ne spune ca edonii o cinsteau pe zeita Cotys si pe zeul Lycurg, care avea un cult asemanator cu cel al lui Dyonisos, si ca aveau instrumente din munti" si foloseau nume barbare pentru harpe.
Ghe. Poenaru Bordea, Edonii, in Magazin istoric, anul X, nr. 10 (115), oct. 1976, p. 10, p. 19.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Propunere Pentru Noul Drapel Al Romaniei
luni, 29 noiembrie 2010
Bessi
Bessi
Neam tracic care ocupa cea mai mare parte a regiunii Munţilor Haemus (Balcani) şi a zonei de la Sud de aceştia, pînă la Munţii Rhodopi. Se învecinau cu coralii, maedii, brenii şi dantheleţii, precum şi cu odrişii şi sapeii.
„Numiţi bandiţi chiar de către hoţi", besii trăiau în colibe şi duceau o viaţă aspră (Strabon, VII, 5,15, şi fragm. 47; Plin. B., Nat.Hist, IV, 11, 40; Ptolemeu, III, 11; Solinus, 10,1) ocupîndu-se şi cu mineritul. In 72—71 î.e.n. au fost învinşi în Munţii Balcani de Lucullus care le-a ocupat capitala, Uscudama (Adrianopolis) (Eutr., VI, 10). In 60 — 59 î.e.n., bessii erau în conflict cu C. Octavius, tatăl lui Augustus, iar în 57 — 56 î.e.n. cu L. Calpurnius Piso Caesoninus, guvernatorul Macedoniei. In 48 î.e.n., făceau parte din armata lui Pompeius Magnus, împreună cu dardanii, „parte mercenari, parte luaţi cu forţa sau de bunăvoie" (Caes., civ. III, 4), pentru ca în 44—42 î.e.n. Brutus, ajutat de Rascuporis, să-i pedepsească „pentru tot răul ce-1 pricinuiseră" (Cass. Dio, XLVII, 25). Cu prilejul campaniei sale din 29 î.e.n., M. Licinius Crassus a acordat odrişilor „ţinutul în care se extindea cultul lui Dionysos" şi care se afla sub jurisdictia bessilor. M. Lollius a continuat aceeaşi politica în 20 — 18 î.e.n. aducînd triburile bessilor sub ascultarea sa.
Intre 14—11 î.e.n., a avut loc răscoala lui Vologeses, marele preot al lui Dionysos la bessi, care, victorios în luptele cu dinastia odrisă, a ajuns pînă la Chersones. Bessi au fost înfrînţi în cele din urmă, după o rezistenţă eroică, de L. Calpurnius Piso (Cassius Dio, LIV, 34). Probabil, imediat după aceste evenimente o parte din bessi au fost dislocaţi în Dobrogea, unde îi găsim încă din anii 8 — 17 e.n. (Ovidiu, Tristele, III, 10, 5 şi IV, 1, 67), fiind menţionaţi apoi în calitate de consistentes în inscriptii datînd din perioada 133—177 e.n., cînd prezenţa lor este legată, între altele, de extragerea fierului. Cei rămaşi la vechile vetre au fost organizaţi în strategia Bessica apărînd în izvoare şi după căderea Imperiului roman de apus. In Dacia extracarpatica apar prin unitatea auxiliara Cohors II Flavia Bessorum, cantonata in castrul Cincsor pe Olt si in alte puncte din Dacia Inferior.
Em. Zah, Al. Suceveanu, Bessi Consistentes, in SCIV, 22, 1971, 4, p. 567—578;
Neam tracic care ocupa cea mai mare parte a regiunii Munţilor Haemus (Balcani) şi a zonei de la Sud de aceştia, pînă la Munţii Rhodopi. Se învecinau cu coralii, maedii, brenii şi dantheleţii, precum şi cu odrişii şi sapeii.
„Numiţi bandiţi chiar de către hoţi", besii trăiau în colibe şi duceau o viaţă aspră (Strabon, VII, 5,15, şi fragm. 47; Plin. B., Nat.Hist, IV, 11, 40; Ptolemeu, III, 11; Solinus, 10,1) ocupîndu-se şi cu mineritul. In 72—71 î.e.n. au fost învinşi în Munţii Balcani de Lucullus care le-a ocupat capitala, Uscudama (Adrianopolis) (Eutr., VI, 10). In 60 — 59 î.e.n., bessii erau în conflict cu C. Octavius, tatăl lui Augustus, iar în 57 — 56 î.e.n. cu L. Calpurnius Piso Caesoninus, guvernatorul Macedoniei. In 48 î.e.n., făceau parte din armata lui Pompeius Magnus, împreună cu dardanii, „parte mercenari, parte luaţi cu forţa sau de bunăvoie" (Caes., civ. III, 4), pentru ca în 44—42 î.e.n. Brutus, ajutat de Rascuporis, să-i pedepsească „pentru tot răul ce-1 pricinuiseră" (Cass. Dio, XLVII, 25). Cu prilejul campaniei sale din 29 î.e.n., M. Licinius Crassus a acordat odrişilor „ţinutul în care se extindea cultul lui Dionysos" şi care se afla sub jurisdictia bessilor. M. Lollius a continuat aceeaşi politica în 20 — 18 î.e.n. aducînd triburile bessilor sub ascultarea sa.
Intre 14—11 î.e.n., a avut loc răscoala lui Vologeses, marele preot al lui Dionysos la bessi, care, victorios în luptele cu dinastia odrisă, a ajuns pînă la Chersones. Bessi au fost înfrînţi în cele din urmă, după o rezistenţă eroică, de L. Calpurnius Piso (Cassius Dio, LIV, 34). Probabil, imediat după aceste evenimente o parte din bessi au fost dislocaţi în Dobrogea, unde îi găsim încă din anii 8 — 17 e.n. (Ovidiu, Tristele, III, 10, 5 şi IV, 1, 67), fiind menţionaţi apoi în calitate de consistentes în inscriptii datînd din perioada 133—177 e.n., cînd prezenţa lor este legată, între altele, de extragerea fierului. Cei rămaşi la vechile vetre au fost organizaţi în strategia Bessica apărînd în izvoare şi după căderea Imperiului roman de apus. In Dacia extracarpatica apar prin unitatea auxiliara Cohors II Flavia Bessorum, cantonata in castrul Cincsor pe Olt si in alte puncte din Dacia Inferior.
Em. Zah, Al. Suceveanu, Bessi Consistentes, in SCIV, 22, 1971, 4, p. 567—578;
Em. Zah, Exploatarea fierului în Dobrogea veche, Pontica 4, 1971;
Christopher Webber, The Thracians 700 BC-AD 46 (Men-at-Arms), în Men at Arms, ed. Osprey, Oxford, Marea Britanie, 2001;
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 90.
Localizarea Bessiilor
Benii
Benii
Trib tracic ce vietuia pe malurile Hebrusului ( azi Marita) la Nord de Corpili si la Sud de Bessi.
(Strabon , VII, fragm. 47--48; Pliniu, Nat. Hist., IV, 40). Au dat numele strategiei Benike, din care au facut parte (Ptolemeu, III, 11, 6)
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Trib tracic ce vietuia pe malurile Hebrusului ( azi Marita) la Nord de Corpili si la Sud de Bessi.
(Strabon , VII, fragm. 47--48; Pliniu, Nat. Hist., IV, 40). Au dat numele strategiei Benike, din care au facut parte (Ptolemeu, III, 11, 6)
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Crestonii
Crestonii
Potrivit informaţiilor transmise de Herodot, crestonii fac parte din marele neam al tracilor, obiceiurile lor deosebindu-se de cele ale vecinilor dinspre nord. Dupa cercetările lui Hr. Danov, crestonii au locuit in regiunea dintre cursul inferior al riului Strymon şi Axios (Vardar). Teritoriul ocupat de ei se întindea de la izvoarele riului Echederos (Galico) pană la Lacul Bolba (Volvi), invecinindu-se la nord-est cu bisaltii, de care erau despărţiţi prin regiunea muntoasă Bertiskon.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Potrivit informaţiilor transmise de Herodot, crestonii fac parte din marele neam al tracilor, obiceiurile lor deosebindu-se de cele ale vecinilor dinspre nord. Dupa cercetările lui Hr. Danov, crestonii au locuit in regiunea dintre cursul inferior al riului Strymon şi Axios (Vardar). Teritoriul ocupat de ei se întindea de la izvoarele riului Echederos (Galico) pană la Lacul Bolba (Volvi), invecinindu-se la nord-est cu bisaltii, de care erau despărţiţi prin regiunea muntoasă Bertiskon.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Coralii
Coralii
Tot după geograful antic Strabon, corallii sant de origine tracă şi locuiau, alături de bessi, maidi şi dantheleti, în regiunea ce se întinde de la poalele Munţilor Haemus pînă la Pont. In "Scrisori din Pont", ale lui Ovidiu îi întîlnim pomeniţi printre locuitorii dintre Dunăre si Marea Neagră, fiind localizaţi în părţile de sud ale Dobrogei.
Ei sînt descrişi de poetul latin exilat la Tomis ca nişte oameni blonzi, îmbrăcaţi cu piei. La istoricul antic Apian (c. 100-162), corallii sînt trecuţi printre neamurile de origine sarmată din preajma Istrului, care au acordat sprijin lui Mitridate, regele Pontului (120-63 i.e.n.), in lupta sa impotriva expansiunii romane in Orient. Bizuindu-se pe aceste sumare informaţii, unii istorici moderni sant înclinaţi să-i considere pe coralli un neam sarmat, în timp ce alţii, pornind de la Strabon si Ovidiu, le atribuie o origine getică.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Tot după geograful antic Strabon, corallii sant de origine tracă şi locuiau, alături de bessi, maidi şi dantheleti, în regiunea ce se întinde de la poalele Munţilor Haemus pînă la Pont. In "Scrisori din Pont", ale lui Ovidiu îi întîlnim pomeniţi printre locuitorii dintre Dunăre si Marea Neagră, fiind localizaţi în părţile de sud ale Dobrogei.
Ei sînt descrişi de poetul latin exilat la Tomis ca nişte oameni blonzi, îmbrăcaţi cu piei. La istoricul antic Apian (c. 100-162), corallii sînt trecuţi printre neamurile de origine sarmată din preajma Istrului, care au acordat sprijin lui Mitridate, regele Pontului (120-63 i.e.n.), in lupta sa impotriva expansiunii romane in Orient. Bizuindu-se pe aceste sumare informaţii, unii istorici moderni sant înclinaţi să-i considere pe coralli un neam sarmat, în timp ce alţii, pornind de la Strabon si Ovidiu, le atribuie o origine getică.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Celegerrii
Celegerii
Sînt pomeniţi de Pliniu cel Bătrîn in "Istoria naturala" printre populaţiile care locuiau în Moesia, alături de dardani,tribali, timahi, moesi şi traci. Istoricul W. Tomaschek consideră că numele lor ar trebui identificat cu acela de locuitori ai peşterilor sau ai bordeielor.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Sînt pomeniţi de Pliniu cel Bătrîn in "Istoria naturala" printre populaţiile care locuiau în Moesia, alături de dardani,tribali, timahi, moesi şi traci. Istoricul W. Tomaschek consideră că numele lor ar trebui identificat cu acela de locuitori ai peşterilor sau ai bordeielor.
http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Felicitari Valentine's Day
Felicitari 8 Martie
Felicitari Halloween
Felicitari Craciun
Felicitari Anul Nou
