1 Decembrie 1918 Sa Reinvie Romania Mare

De  ce  nu  ne  putem  bucura  pe  deplin  de  1  Decembrie ?
Pentru  ca  mai  sunt  teritorii  romanesti  sub  ocupatie  straina!
Pentru  ca  mai  sunt  romani , care  sunt  deznationalizati  cu  forta in  teritoriile  ocupate !
Pentru  ca  sunt  romani  in  jurul  Romaniei , tradati  de  conducatorii  de  la  Bucuresti !
Pentru  ca  sunt  romani  in  Interiorul  Romaniei,  tradati  de  conducatorii  de  la  Bucuresti !
Sa Reinvie Romania Mare !  Sa Reinvie Spiritul Dacilor!

Burebista, regele intregii lumi geto-dace

     Rezultat al unei indelungate dezvoltari istorice, statul dac centralizat si independent (organizat sub conducerea lui Burebista), nu a aparut in mod spontan sau intamplator, ci a fost rezultatul unei indelungate dezvoltari istorice. La temelia tuturor prefacerilor politice, de majora insemna­tate, precum si a progreselor din epoca lui Burebista, care repre­zinta culmea cea mai inalta atinsa pana atunci de societatea geto-dacica, s-a aflat un multimilenar substrat economico-social, un pro­ces ascendent de cristalizare al organizarii politice si militare, desfasurat in chip unitar, pe o intinsa arie geografica.

     Asa cum s-a mai aratat, in cursul mileniului al II-lea i.Hr., in regiunea carpato-dunareana si balcanica se constituisera neamurile tracice, apartinand, ca si grecii, ilirii si altii, marii familii de nea­muri indo-europene. Tracii mileniului al II-lea i.Hr. au fost crea­torii unei culturi avansate si unitare. Ei aveau cunostinte inaintate, dezvoltand una dintre cele mai prospere metalurgii a bronzului, cum o atesta produsele atelierelor din Transilvania in special date la iveala de sapaturile arheologice.

     In atelierele tracice si pontice se faceau unelte felurite, arme si podoabe de pret, tracii acestor vre­muri putand fi comparati, in multe privinte cu lumea miceniana. Prin secolele VII-VI i.Hr. pe fondul tracic din perioadele anterioare s-a cristalizat o mare unitate etnica si de civilizatie, care acoperea toata regiunea geografica din nordul Carpatilor, pana la Balcani si de la Tyras (Nistru) pana spre tinuturile de la Dunarea mijlocie. In cadrul acestei unitati se vor ridica geto-dacii, pe care ii va surprinde istoria scrisa cu ocazia expeditiei intreprinse in anul 514 i.Hr. de Darius, regele persilor, impotriva scitilor.

     Getii - "cei mai viteji si drepti dintre traci" - cum ii aprecia Herodot, au fost singurii dintre neamurile tracice, care s-au impotrivit cu armele marelui rege persan. Rezistenta opusa de geti celui mai puternic imperiu al vremii, atesta nu numai vointa lor de a trai liber, de sine stata­tori, ci si nivelul lor de organizare militara si politica, mai inaintat decat al celorlalte neamuri inrudite. Cand peste doua sute de ani puterea macedoneana s-a ridicat sub Filip II si Alexandru cel Mare, getii au intrat din nou in lumina istoriei antichitatii, de aceasta data izvoarele vorbind despre un rege al getilor de la Dunare, des­pre orase intarite, precum si despre bogate lanuri de grane la nord de Dunare, pe care ostenii macedoneni le-au culcat cu lancile la pamant, spre a putea inainta.

Inceputurile timpuriii ale stratificarii sociale.

     Cercetarile arheologice au scos la lumina dovezi certe ale inceputurilor strati­ficarii sociale in aceasta vreme. In secolele IV-III i.Hr. geto-dacii au creat o arta princiara, aristrocratica, de o rara finete, care cu toata inraurirea Orientului antic si a lumii elenistice se infatiseaza cu manifestari de o pregnanta unitate si originalitate in intreaga zona getica dintre Balcani, Carpatii Meridionali si Orientali, Pontul Euxin si Tyras. Este suficient sa amintim in acest sens binecunos­cutul coif de aur de la Poiana Cotofenesti (judetul Prahova), tezau­rul de la Baiceni (judetul Iasi), cit si inventarul mormintelor unor capetenii ale aristocratiei geto-dace de la Agighiol (judetul Tulcea), Peretu (judetul Teleorman) si Gavanu (judetul Braila), care reflecta o viata plina de stralucire si de putere a nobilimii indigene.

     Din analiza stirilor literare, dar si a celor arheologice si numismatice, rezulta ca la sfarsitul acestei perioade, geto-dacii erau organizati in cadrul unor uniuni tribale, care aveau fiecare cate un centru al lor economic, militar si religios, cunoscut din izvoare, in limba traco-dacica, sub denumirea de "dava".

Una dintre uniunile mai vaste si mai puternice, care a putut face fata fortei unui stat de taria regatelor elenistice, a fost aceea condusa de Dromichete (pe la inceputul secolului III i.Hr.), care a invins in doua randuri ostile macedonene luand chiar prizonier pe Lysimach, puternicul rege al Traciei.

     Pe la anul 200 i.Hr. este mentionat regele Oroles, care a luptat impotriva bastarnilor germa­nici, patrunsi in partile de rasarit ale Daciei si a oprit inaintarea lor spre sud si vest. Uniunile de triburi geto-dacice au evoluat, mereu, pe masura dezvoltarii fortelor de productie si intensificarii schimburilor comerciale constituind nuclee din ce in ce mai mari. Importurile elenistice, patrunse adanc in zona getica, dar mai ales cele romane si folosirea monedei Romei republicane au stimulat puternic procesul de unificare pe plan economic si politic al lumii geto-dacice.

La temelia operei de centralizare - unitatea lumii geto-dacice.

     Acest proces avea solide temeiuri in unitatea etnica, lingvistica si de cultura materiala. Marturiile istorice, care plaseaza limpede pe geti in intreaga regiune dintre Haemus (Balcani). Car­patii Meridionali si Orientali si spre Marea Neagra si Tyras, iar pe daci in regiunea intracarpatica a Daciei stravechi, subliniaza ca acestia formau unul si acelasi popor. Istoricul Trogus Pompeius, care scrie in primele decenii ale erei noastre, afirma semnificativ ca "dacii sunt o mladita a getilor". Izvoarele antichitatii sunt cate­gorice in afirmarea faptului ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba, traco-dacica, foloseau aceleasi elemente in compunerea numelor de localitati, de oameni.

     In ceea ce priveste cultura materiala, descoperirile arheologice au dat la iveala numeroase ateliere de prelucrare a fierului din care ieseau unelte felurite, cu intrebuintare diversa, dar care pastreaza aceeasi pecete a unitatii ne toata aria de locuire a geto dacilor, intocmai ca si armele (varfuri de sageata, lanci, scuturi etc.) si oodoabele. Fierul de plug dacic, care a facut posibila trecerea la o agricultura propriu-zisa, a fost unealta tipica pentru lumea geto-dacica, folosita si mai tarziu de-a lungul perioadei daco-romane si apoi mult dupa aceea.

     Ceramica geto-dacica, lucrata cu roata sau in tehnica traditio­nala cu mana, are un izbitor caracter unitar, repertoriul sau de forme, pornind in principal de la forme stravechi tracice, cat si de la unele prototipuri elenistico-romane. Tocmai aceste produse cera­mice, purtand pecete specific geto-dacica, au ingaduit mai mult decat alte categorii de izvoare arheologice, sa se stabileasca cu certitu­dine pana unde s-au extins neamurile geto-dacilor.

     De asemenea, si in domeniul arhitecturii, atat de splendid documentata de impunatoarele cetati de piatra de la Sarmizegetusa, Piatra Craivii, Capalna (Alba), Batca Doamnei (Piatra-Neamt) etc. sunt evidente elemente de dainuire a unei traditii mult mai vechi si, in acelasi timp, elemente care reflecta puterea de asimilare de catre geto-daci a elementelor de civilizatie greco-romana.

     Modul de primire si adoptare a imprumuturilor straine, potrivit gustului si nevoilor locale, este o alta caracteristica a lumii geto-dacice, ca enti­tate etnica unitara, cu radacini milenare in acelasi strabun pamant.

Asadar, marea personalitate a lui Burebista, opera de organi­zare si unificare statala intreprinsa de el se contureaza pe fundalul acestei vaste si multilaterale unitati a lumii geto-dacice. Tocmai aceasta temelie unitara explica faptul ca, desi traditiile democratiei militare ale uniunilor tribale nu au disparut cu totul pana la Bure­bista, totusi societatea geto-dacilor a reusit sa injghebeze un stat larg cuprinzator al tuturor teritoriilor locuite de ei - oameni statornici, agricultori, crescatori de vite si mestesugari cu vechi traditii, in acelasi mod se explica si dainuirea in timp a edificiului statal geto-dacic pana la cucerirea romana, cunoscand o mare inflorire.

     Prin organizarea statala din vremea lui Burebista, istoria dacilor a atins un punct culminant; acest moment ramane unul de referinta in istoria patriei, subliniind indelungatele traditii de organizare politica, radacinile adanci care ne leaga de aceste pamanturi pe care stramosii nostri si-au faurit cu mai bine de doua milenii in urma un stat propriu, liber si puternic si a carui traditie razbate pana in zilele

Profesor Doctor Dumitru Berciu

Mistere din munţii şi subteranele României

Sfinxul din Bucegi
      Dacă s-ar găsi cineva care să scrie o cronică a ciudăţeniilor petrecute pe teritoriul din jurul Carpaţilor, s-ar putea spune, fără tăgadă, că trăim într-o ţară a senzaţionalului absolut. Până atunci, citiţi poveştile din paginile care urmează, iar dacă ştiţi altele şi mai grozave, puneţi-vă pe scris. "Remuneraţie" mare, după buget
  Tunelul extraterestru din Iaşi
      În toamna anului 1989, o echipă de muncitori din Iaşi a dărâmat un perete al unei case în timpul lucră­rilor de renovare. Din­co­lo de mormanul de cără­mizi, au descoperit, cu uimire, un puţ care fu­sese acoperit cu o placă meta­lică. Deşi mai mulţi cer­cetători au fost che­maţi la faţa locului, cu scopul de a realiza o ana­li­ză a plăcii res­pective, nici unul din­tre aceştia nu a putut identifica ma­terialul din care fusese confecţio­na­tă.Aliajul fo­losit era unul complet ne­cunoscut, iar modelul reprezentat pe placă era şi el foarte deo­sebit. El prezenta 14 fiinţe ciu­date. Patru din­tre acestea aveau formă umanoidă, dar semănau cu nişte ro­boţi. Placa in­cludea şi un ansamblu de simboluri aşezate pe două rânduri, în formă de cerc. Cercul interior cu­prindea semne şi imagini foarte ase­mă­nă­toare cu cele mayaşe, iar cercul exterior includea reprezentări ale unor fiinţe asemănătoare saurienilor. În cele din urmă, placa a fost ridicată şi sub ea a fost descoperit un puţ. Cercetat şi el de specialişti, s-a dovedit că se termina într-o cameră cu pereţi din granit, întinsă pe o suprafaţă de 17-18 mp şi înaltă de trei metri. În cameră nu a fost găsit nimic, dar cei care au intrat acolo au declarat că ar fi avut o senzaţie ciudată, ca şi cum ar fi simţit prezenţa unor fiinţe stranii. Unul dintre pereţii camerei se deschidea în­tr-un nou tunel, înalt de 2,4 metri, lung de 450 de metri, lat de 1,60 metri şi construit cu o înclinaţie de 30 de grade. Acest tunel ducea într-o cameră cu ta­vanul glazurat şi îmbrăcată în blocuri de granit. Unul dintre pereţii camerei avea o scobitură asemă­nătoare unei pâlnii, pe unde curgea apa unui izvor. Specialiştii au preluat mostre de apă şi le-au supus testelor de laborator. Rezultatele au fost uimitoare, arătând că apa avea proprietăţi curative, asemănătoare cu mis­terioasa "apă vie" din poveştile populare, o apă des­pre care se spunea că putea prelungi viaţa cu mulţi ani. Experi­mentată ca leac pe câţiva bolnavi, se spune că aceştia s-au vindecat într-un timp foarte scurt. Cu vremea, cercetarea încăperilor misterioase şi a plăcii a fost aban­donată, iar în prezent nu se ştie nici ce s-a întâm­plat cu apa vindecătoare.
Subteranele Brăilei Strada regală - Brăila      
     Centrul Vechi din Brăila mai are câteva porţiuni din tunelurile sub­terane săpate şi folosite de turci. Adevărate hrube ale oraşului, ele făceau parte din cel mai mare sistem defensiv construit de otomani în zona Dunării, şi unde se spunea că ar fi fost ascuns aurul imperiului Semilunii. Aurul era adunat ca tribut din Ţara Românească şi păzit de către ieniceri, până când putea fi trimis la Is­tanbul. De-a lungul timpului, Cetatea Brăilei (care în pre­zent nu mai există) a fost cucerită de şapte ori de pră­dători care visau să pună mâ­na pe comorile otoma­nilor. În Centrul Vechi al ora­şu­lui, încă mai există, la peste 10 metri sub pământ, porţiuni din vechile hrube, care se întind uneori şi pe câte două sau trei nivele, aşa cum sunt cele de pe strada Cetăţii (cu vechea pulberărie) şi cele de pe Împăratul Traian şi Ştefan cel Mare. Mulţi dintre brăi­le­nii care trăiesc în apropierea lor sunt convinşi că în încă­perile subterane mai pot fi descoperite multe vestigii de pe vremea turcilor. La in­ter­secţia vechiului bulevard Sfân­­ta Maria (numit azi Pa­nait Istrati), sub pământ se în­tinde o altă reţea de tuneluri. Acolo se află casa care i-a aparţinut lui Anghel Nicolae, un ofi­ţer de artilerie care a fost aghiotantul lui Anto­nescu, iar la 10 metri sub aceasta, se întind câteva hrube uria­şe, căptuşite cu o cărămidă veche, de o rezistenţă ex­traor­di­nară. Deşi au tot existat pro­puneri de a ca­ta­loga integral hrubele şi de a le pune în va­loare în interes tu­ris­tic, au­torităţile au re­fuzat aceste su­ges­tii, iar în anul 1955, aces­tea au fost astupate. Du­pă apariţia unor fe­nomene de tasare în diverse zone ale ora­şului, hrubele au fost catalogate în hrube usca­te, hrube umede şi hrube cu apă. La cererea u­nor cetă­ţeni, ale că­ror locuinţe se află în ime­diata apro­piere, unele por­ţiuni au rămas neastu­pa­te. Tuneluri secrete între Ceahlău şi Satu Mare şi între Bucegi şi Munţii Retezat Mistere din munţii şi subteranele României
Panorama oraşului Buşteni O altă legendă contemporană se referă la uriaşa reţea de galerii subterane ce se întinde sub aproape toată ţara. Despre acestea se spune că ar fi artificiale, deci construite, şi nu formate în mod natural, şi că s-ar afla la 4-5 km adâncime sub pământ. Nu se ştie exact cine ar fi construit aceste tuneluri, dar poveştile spun că ele ar fi fost realizate nu de oameni, ci de fiinţe inteligente din alte lumi. Aceste tuneluri ar ascunde un centru spiritual subteran, iar una dintre intrările în reţea ar fi situată undeva în oraşul Sucea­va. În tunel ar fi ascunse şi comori fabuloase, printre care şi o ca­meră uriaşă, cu pereţi din bazalt lustruit, care emană luminiscenţă, şi cu un soare gigantic amplasat pe peretele din răsărit al cavernei, realizat în între­gime din aur.
Şi sub Ceahlău se spune că există un tunel în pantă, înalt de 15 metri şi lat de 10 metri, în interiorul căruia forţa gravitaţională este parţial anulată, deci cineva care trece prin tunel l-ar străbate în salturi. Acest lucru face posibilă parcurgerea mai rapidă a tunelului subteran, care este situat la 1500 de metri sub pământ. Se mai spune că această galerie subte­rană ar avea forma unui cap de lup şi că ar realiza o legătură între Ceahlău şi Satu Mare şi între Munţii Retezat şi Munţii Bucegi (în zona Buşteni). Alte tune­luri subterane ar mai exista şi sub Masivul Godeanu, în partea vestică a Mânăstirii Tismana. Se mai spune că prezenţa acestor coridoare subterane este cunos­cută şi de către auto­ri­tăţi, care tac mâlc şi le păzesc cu străşnicie. Deşi nu se ştie cum şi cine ar fi construit tunelurile, o ipoteză sus­ţine că ele nu se întind doar sub teritoriul Ro­mâ­niei, ci străbat subteran întreaga planetă, făcând co­nexi­u­nea cu lumea ascunsă de sub pământ, numită în mituri Shambala.
Misterele Bucegilor Mistere din munţii şi subteranele României Gura de rai din Bucegi
     Meteorologia încă nu poate oferi o explicaţie ştiin­ţifică pentru modul în care, nu de puţine ori, Masivul Caraiman din Bucegi este brusc înghiţit de nori, sau pentru felul în care apare un curcubeu care începe fix în această zonă. În Munţii Bucegi se află şi zona numită "Gura de Rai", care se întinde pe un ki­lometru sub Sfinx şi masivul Omu, în apropiere de cele "Şapte izvoare", din care curge o apă foar­te pură. Alpiniştii care urcă în Gura de Rai spun că nu obosesc niciodată şi că indiferent de efortul depus, funcţiile vitale le rămân în para­metri normali. Din punct de vedere medical, această lipsă de epuizare de pe urma efortului nu poate fi ex­plicată.
      În luna august a anului 1993, în zona Buce­gilor au avut loc o serie de cutremure care nu au putut fi explicate de către seismologi. Deşi ele nu au fost de magnitudine mare, Bucegii s-au aflat în acea perioadă într-o mişcare continuă. Fenome­nul a fost pus şi pe seama tunelurilor subterane despre care se spune că s-ar întinde sub Bucegi. În mod bizar, armata s-a interesat, şi ea, de aceste cu­tre­mure, ceea ce a sporit senzaţionalul fenomenului. O altă întâmplare ciudată s-a manifestat atunci când locuitorii din Buşteni s-au încărcat, toţi, electric, aşa încât, din atingerile lor, pe stradă sau acasă, rezultau scântei.
  Sfinxul şi Piramida Solară
      Sfinxul din Bucegi este o formaţiune asemă­nă­toare Sfinxului din Egipt, despre care nu se ştie dacă s-a format în mod na­tural, prin eroziune, sau dacă a fost construită de mâna omului. Se apre­ciază, totuşi, că este pu­ţin probabil ca el să fie un rezultat al acţiunii in­temperiilor, din cauza preciziei şi perfecţiunii for­melor sale. După cum se ştie, Sfinxul din Bu­cegi pre­zintă un chip uman, cu privirea în­dreptată spre nord, şi pe care razele soarelui nu o pot lumina niciodată. Le­genda spune că atunci când o rază solară va lu­mina interiorul cavităţii oculare, acest lucru va marca începerea sfârşi­tului lumii. Sfinxul a mai fost numit şi "Pă­zitorul pragurilor", o for­ţă magică ce veghea­ză totul de la înălţime. O altă legendă afirmă că Sfinxul şi mineralul care îl formează ar putea fi un suport în care au fost depozitate, sub formă de câmp energetic, infor­maţiile umanităţii din cele mai vechi timpuri. Ar fi vorba, în acest caz, de informaţii cu­nos­cute de oameni care ar fi trăit pe pământ cu mult timp înainte de istoria cunoscută, în vremuri imemoriale. Legenda mai adaugă şi faptul că undeva, sub Sfinx, în subteranele Bucegilor, ar exista o cameră unde au fost depozitate documente şi înscrisuri care conţin infor­maţii foarte valoroase pentru evoluţia umanităţii.
Un lucru care nu este prea cunoscut îl reprezintă faptul că, într-o singură zi din an, razele Soarelui de apus înconjoară Sfinxul şi, în timp ce coboară spre baza lui, se formează o piramidă magică din lumină. Se spune că această piramidă ar avea proprietăţi cu­rative şi că ar fi existat cazuri în care oameni su­fe­rinzi de afecţiuni grave s-au vindecat în urma expu­nerii la acţiunea ei benefică. Din acest motiv, oameni din di­verse colţuri ale lumii, care sunt afectaţi de boli gra­ve, vin la Sfinx, cu speranţa de a beneficia de pe urma puterilor miraculoase ale piramidei magice.
Enigmele din peştera Tăuşoarelor Mistere din munţii şi subteranele României Bilele din Tăuşoare
      Versantul stâng al Văii Izvorul Tăuşoarelor din ju­deţul Cluj ascunde, la o altitudine de aproximativ o mie de metri, Peştera Tăuşoarelor. Aceasta conţine nu­me­roase galerii şi patru râuri subterane, care apar prin­tre stânci şi apoi dispar tot pe sub ele, doar pentru a reapărea din nou la vedere în alt loc. Peştera a fost descoperită în 1955, de învăţătorul Leon Barte, când acesta se plimba prin zonă, şi a văzut cum apa care curgea în vale dis­părea sub pământ. Omul a in­trat în peş­teră ca speolog amator, dar, în final, s-a adresat Ins­ti­tu­tului de Speologie din Cluj, după care au în­ceput explo­ră­rile sis­tematice ale peşterii de către speologi de me­se­rie. Aceştia au des­co­perit noi galerii, din­tre care unele de di­men­siuni mari.
      Totuşi, cel mai in­­te­resant lucru le­gat de peşteră îl re­prezintă aşa-nu­mi­tele "bile de Tău­şoa­re", care au dat şi numele locului în care s-au format, şi anu­me, Sala Bi­le­lor. Asemănătoare cu tro­vanţii din Vâl­­cea, bi­lele de Tă­uşoare stau în­castrate în podeaua peşterii şi în pere­tele calcaros din a­ce­laşi loc. Misterul îl consti­tuie faptul că nu se ştie cum s-au putut forma aceste structuri, pre­cum şi faptul că, une­ori, din interiorul bi­lelor se aud murmure stranii. Speologii au mai făcut o desco­pe­rire în peşteră. Au găsit schelete de urşi care apar­ţin a două specii, despre care se ştia că nu pot con­vie­ţui: ursul de cavernă, Ursus Spelaeus, şi ursul brun, Ursus Arc­tos. De asemenea, oasele erau dispuse pe un aran­jament circular, cu oasele de urs brun puse în nord, nord-vest şi sud, şi cu cele de urs de cavernă în nord, nord-est şi sud. Speologii afirmă că oamenii primitivi ar fi ţinut în peşteră diverse ceremonii legate de cultul ursului. Dar surprizele nu s-au sfârşit. Speologii sunt siguri că viitoarele explorări ale peş­terii vor adăuga descoperiri interesante la cele care au fost scoase la iveală până în prezent.
sursa: 

Deceneu Solomonarul